Bad girls go in Hell
Minty
Ma numesc Minty Colgan si sunt englezoiaca, sigur iti dai seama dupa cum arat.Am un frate diferit geaman care pare ca este un iubit daca ne vezi pe strada impreuna.E brunet si eu sunt blonda, are fata de japonez si eu de englezoaiaca, toate astea difera din cauza parintilor.Tata e englez si mama japoneza.Mda.O combinatie perfecat ca apa dupa corcoduse.Stau pe scaun in avion, la geam.Sincer, urasc sa stau la geam.Multi oameni se inghesuie sa primeasca locul insa e prea prostesc.Mi-am scos o revista din geanta incercand sa fac timpul sa treaca mai repede dar dupa ce am scos-o am observat ca toti oamenii din avion o aveau la fel ca mine.La dracu!Urasc sa fiu ca oamenii, sunt prea idioti si tampiti.Parca toti au acelasi sex, acelasi comportament si de vreme ce sexul masculin e cea mai tampita rasa, toti oamenii sunt baieti.Cu exceptia lu’ fratemiu care e un gentleman.Tocmai citeste o carte de filozofie.E prea cuminte fata de mine, dar e prea usor de fraierit.Cand eram mici si faceam vreo boacana, dadeam vina pe el s-au il atrageam in capcanele mele.Era usor ca atunci cand furi bomboana unui copil.In fata mea s-a asezat o femeie slaba, scoaba, si cu ditamai sani.Urasc si genul asta de oameni,prea dependenti de baloanele lor.Avea o bluza minuscula de trebuia sa te uiti cu lupa la ea si din secunda in secunda imi era teama ca baloanele ei o sa iasa dintr-o data si o sa-o pocneasca peste fata si nu glumesc dar chiar s-a intamplat.Cand avionul si-a luat zborul, bluza ei s-a lasat in jos si intr-adevar, s-a auzit un pleos cand s-au descoperit.Parca erau din jeleu.Erau atat de rounzi, ca puteau fi folositi ca trambulina pentru pisici.I-am pus lu’ fratemiu mana la ochii sa nu cumva sa vada ceva.Din spate se aude o voce de barbat care tipa “Pe cai, scumpo!”. Femei i-a luat ceva timp sa isi dea seama ca sanii ii iesisera la o gura de aer, insa cand si-a dat seama s-a grabit si si-a indesat inapoi in bluza. Calatoria asta cu avionul a fost una fierbinte.Ohh da!Fierbinte ca o cursa cu zeppelinul!In cele din urma calatoria s-a sfarsit si am coborat cu fratemiu de mana din avion, ca nu cumva sa-l pierd prim multime, insa si-a luat mana si mi-a dat doua scaltoace.In fata aeroportului ne astepta o masina alba si de firma.Ne-am urcat in ea si soferul ne-a dus la casa din Tokyo.Casa noastra.Numai a noastra, a mea si a lu’ fratemiu.
Manami
Konichiwa Minna . Numele meu e Manami Hinamori.Deja sunt o fire rebela la cei 16 anisori ai mei.Locuiesc in Tokyo alaturi de familia mea.Bine nu sunt familia mea cea adevarata , de aceea nici nu prea prefer sa stau cu ei in timpul meu liber.Parintii mei cei adevarati au murit intr-un accident de masina cand aveam 5 ani.A fost foarte greu pentru mine sa admit faptul ca nu se vor mai intoarce.Am fost data la un orfelinat de unde doamna Hinamori m-a adoptat , ea neputand sa faca copii.Cu timpul m-am obisnuit cu ideea ca ei sunt noii mei parintii si am putut sa le zic intr-un final “mama”si “tata”.Chiar daca am fost crescuta in puf , le creeam de fiecare data cand ieseam prin oras cate o problema.La scoala primara am fost mereu genul de fata tocilara , acest lucru datorandu-se aspectului meu si faptului ca mereu aveam numai 10 de linie.Insa de la inceputul verii trecute am pus piciorul in prag.La sfarsitul clasei a VIII –a m-am imprietenit cu cea mai baietoasa fata din scoala.Ea ma adus in stadiul in care sunt astazi.Mi-a tuns si vopsit parul , din blond in brunet cu suvite roscate si mi l-a lasat lung si filat.Toata vara am mers cu ea prin cluburi si discoteci , ametind toti baietii cu ajutorul noii mele infatisari.Doar ca nici unul nu era pe placul meu.M-a invatat ce e acela curajul si tupeul si cum sa am o relatie cu un baiat pe interes.
In ultima zi de vacanta , am iesit prin parcul din apropierea casei sa vad daca e cineva pe acolo.Frunzele ruginii cadeau usor in bataia vantului pe pamantul rece.Era de stiut ca vara trecuse.M-am asezat pe o banca , privind cerul ce era in mii si mii de culori , doar era normal deoarece ceasul indica ora 19:00.
Minty
Deja era ora 19:00 si nici nu imi daduse-m seama cand trecuse timpul.M-am ridicat din pat si am mers la oglinda unde am inceput sa imi aranjez frumosul meu par blond.Nici nu ziceai ca am 17 ani.Mi-am aranjat bluza mea alba cu buline negre in asa fel incat sa para calcata, deoarece o sifonasem de la atat foit in pat.M-am dus pe hol si am coborat scarile catre parter unde l-am observat pe fratemiu incercand sa evadeze din casa.
-Unde te duci?Am intrebat curioasa.Nu se putea sa se duca la o inatlnire deoarece abia ajunsesem in Tokyo si pentru ca stiam ca nu are iubita.
-Cred ca ma duc in parcul de vizavi.De ce?
-Vin si eu Riku.I-am rostit numele apasand pe prima litera”Rrrrrrrrrrrrriku”.Am fugit pana la usa unde am iesit impreuna.Toata strada era galbena din cauza frunzelor cazute la datorie.Am mers ceva timp prin parc si ne-am asezat pe o banca din apropriere.M-am ridicat si m-am uitat in toate partile sperand ca macar aici o sa fie un magazine de haine.Insa fara sanse.Am observat o fata care era la o banca distanta de noi si care parea bine imbracata.
-Riku, ma duc la fata aia sa o intreb ceva.Bine?
-Vin si eu Minty!Doar nu ai de gand sa ma lasi aici.Nu?Ne-am ridicat amndoi si am mers catre fata aceea.
-Buna.Stii unde pot gasi un magazin de haine pe aici prin apropriere?am intrebat zambind
-Buna. Sigur ca stiu , cum iesi din parc prima strada la dreapta.A spus ea raspunzadu-mi si la intrebare si la raspuns.
-Multumesc.Aaa…Eu sunt Minty si el e fratele meu Riku.Am zis indreptand mana catre ea.
-Incantata de cunostinta Minty,Riku.Eu sunt Manami .A zis strangand mana cu fiecare.Parea draguta si mi-am dat seama imedita ca fratemiu ramasese gura-cascata.L-am impins incercand sa-l trezesc si ne-am indreptat catre magazine lasand-o pe Manami singura.Mi-am cumparat haine noi pentru scoala, la fel si Riku si ne-am indreptata catre casa pe la 21:30.Stiam ca maine v-a fi o zi noua si una foarte plina din cauza ca era prima zi de cscoala din clasa a 11-a.
Manami(Yumi^^):
Minty(Eu :-"):
Riku(Fratemiu):
Minty
Ma numesc Minty Colgan si sunt englezoiaca, sigur iti dai seama dupa cum arat.Am un frate diferit geaman care pare ca este un iubit daca ne vezi pe strada impreuna.E brunet si eu sunt blonda, are fata de japonez si eu de englezoaiaca, toate astea difera din cauza parintilor.Tata e englez si mama japoneza.Mda.O combinatie perfecat ca apa dupa corcoduse.Stau pe scaun in avion, la geam.Sincer, urasc sa stau la geam.Multi oameni se inghesuie sa primeasca locul insa e prea prostesc.Mi-am scos o revista din geanta incercand sa fac timpul sa treaca mai repede dar dupa ce am scos-o am observat ca toti oamenii din avion o aveau la fel ca mine.La dracu!Urasc sa fiu ca oamenii, sunt prea idioti si tampiti.Parca toti au acelasi sex, acelasi comportament si de vreme ce sexul masculin e cea mai tampita rasa, toti oamenii sunt baieti.Cu exceptia lu’ fratemiu care e un gentleman.Tocmai citeste o carte de filozofie.E prea cuminte fata de mine, dar e prea usor de fraierit.Cand eram mici si faceam vreo boacana, dadeam vina pe el s-au il atrageam in capcanele mele.Era usor ca atunci cand furi bomboana unui copil.In fata mea s-a asezat o femeie slaba, scoaba, si cu ditamai sani.Urasc si genul asta de oameni,prea dependenti de baloanele lor.Avea o bluza minuscula de trebuia sa te uiti cu lupa la ea si din secunda in secunda imi era teama ca baloanele ei o sa iasa dintr-o data si o sa-o pocneasca peste fata si nu glumesc dar chiar s-a intamplat.Cand avionul si-a luat zborul, bluza ei s-a lasat in jos si intr-adevar, s-a auzit un pleos cand s-au descoperit.Parca erau din jeleu.Erau atat de rounzi, ca puteau fi folositi ca trambulina pentru pisici.I-am pus lu’ fratemiu mana la ochii sa nu cumva sa vada ceva.Din spate se aude o voce de barbat care tipa “Pe cai, scumpo!”. Femei i-a luat ceva timp sa isi dea seama ca sanii ii iesisera la o gura de aer, insa cand si-a dat seama s-a grabit si si-a indesat inapoi in bluza. Calatoria asta cu avionul a fost una fierbinte.Ohh da!Fierbinte ca o cursa cu zeppelinul!In cele din urma calatoria s-a sfarsit si am coborat cu fratemiu de mana din avion, ca nu cumva sa-l pierd prim multime, insa si-a luat mana si mi-a dat doua scaltoace.In fata aeroportului ne astepta o masina alba si de firma.Ne-am urcat in ea si soferul ne-a dus la casa din Tokyo.Casa noastra.Numai a noastra, a mea si a lu’ fratemiu.
Manami
Konichiwa Minna . Numele meu e Manami Hinamori.Deja sunt o fire rebela la cei 16 anisori ai mei.Locuiesc in Tokyo alaturi de familia mea.Bine nu sunt familia mea cea adevarata , de aceea nici nu prea prefer sa stau cu ei in timpul meu liber.Parintii mei cei adevarati au murit intr-un accident de masina cand aveam 5 ani.A fost foarte greu pentru mine sa admit faptul ca nu se vor mai intoarce.Am fost data la un orfelinat de unde doamna Hinamori m-a adoptat , ea neputand sa faca copii.Cu timpul m-am obisnuit cu ideea ca ei sunt noii mei parintii si am putut sa le zic intr-un final “mama”si “tata”.Chiar daca am fost crescuta in puf , le creeam de fiecare data cand ieseam prin oras cate o problema.La scoala primara am fost mereu genul de fata tocilara , acest lucru datorandu-se aspectului meu si faptului ca mereu aveam numai 10 de linie.Insa de la inceputul verii trecute am pus piciorul in prag.La sfarsitul clasei a VIII –a m-am imprietenit cu cea mai baietoasa fata din scoala.Ea ma adus in stadiul in care sunt astazi.Mi-a tuns si vopsit parul , din blond in brunet cu suvite roscate si mi l-a lasat lung si filat.Toata vara am mers cu ea prin cluburi si discoteci , ametind toti baietii cu ajutorul noii mele infatisari.Doar ca nici unul nu era pe placul meu.M-a invatat ce e acela curajul si tupeul si cum sa am o relatie cu un baiat pe interes.
In ultima zi de vacanta , am iesit prin parcul din apropierea casei sa vad daca e cineva pe acolo.Frunzele ruginii cadeau usor in bataia vantului pe pamantul rece.Era de stiut ca vara trecuse.M-am asezat pe o banca , privind cerul ce era in mii si mii de culori , doar era normal deoarece ceasul indica ora 19:00.
Minty
Deja era ora 19:00 si nici nu imi daduse-m seama cand trecuse timpul.M-am ridicat din pat si am mers la oglinda unde am inceput sa imi aranjez frumosul meu par blond.Nici nu ziceai ca am 17 ani.Mi-am aranjat bluza mea alba cu buline negre in asa fel incat sa para calcata, deoarece o sifonasem de la atat foit in pat.M-am dus pe hol si am coborat scarile catre parter unde l-am observat pe fratemiu incercand sa evadeze din casa.
-Unde te duci?Am intrebat curioasa.Nu se putea sa se duca la o inatlnire deoarece abia ajunsesem in Tokyo si pentru ca stiam ca nu are iubita.
-Cred ca ma duc in parcul de vizavi.De ce?
-Vin si eu Riku.I-am rostit numele apasand pe prima litera”Rrrrrrrrrrrrriku”.Am fugit pana la usa unde am iesit impreuna.Toata strada era galbena din cauza frunzelor cazute la datorie.Am mers ceva timp prin parc si ne-am asezat pe o banca din apropriere.M-am ridicat si m-am uitat in toate partile sperand ca macar aici o sa fie un magazine de haine.Insa fara sanse.Am observat o fata care era la o banca distanta de noi si care parea bine imbracata.
-Riku, ma duc la fata aia sa o intreb ceva.Bine?
-Vin si eu Minty!Doar nu ai de gand sa ma lasi aici.Nu?Ne-am ridicat amndoi si am mers catre fata aceea.
-Buna.Stii unde pot gasi un magazin de haine pe aici prin apropriere?am intrebat zambind
-Buna. Sigur ca stiu , cum iesi din parc prima strada la dreapta.A spus ea raspunzadu-mi si la intrebare si la raspuns.
-Multumesc.Aaa…Eu sunt Minty si el e fratele meu Riku.Am zis indreptand mana catre ea.
-Incantata de cunostinta Minty,Riku.Eu sunt Manami .A zis strangand mana cu fiecare.Parea draguta si mi-am dat seama imedita ca fratemiu ramasese gura-cascata.L-am impins incercand sa-l trezesc si ne-am indreptat catre magazine lasand-o pe Manami singura.Mi-am cumparat haine noi pentru scoala, la fel si Riku si ne-am indreptata catre casa pe la 21:30.Stiam ca maine v-a fi o zi noua si una foarte plina din cauza ca era prima zi de cscoala din clasa a 11-a.
Manami(Yumi^^):
Minty(Eu :-"):
Riku(Fratemiu):