Acasa
Japonia (în japoneză 日本, se citeşte Nippon sau Nihon, sens literal: originea soarelui) este o ţară din Asia de Est, situată pe un lanţ de insule aflate între Oceanul Pacific şi Marea Japoniei, la est de Peninsula Coreeană. Denumirea oficială este 日本国 Nipponkoku, textual ţara de la originea soarelui. Este cunoscută în româneşte şi sub numele de Ţara Soarelui Răsare. Potrivit legendei, Japonia a fost creată de către zei care au înfipt o sabie în ocean, la scoaterea ei formându-se patru picături ce au devenit insulele principale, precum şi o multitudine de insule mici (peste 5000).
Japonia este localizată în Asia de Est, în nordul Oceanului Pacific, fiind formată din 4 insule importante, ce reprezintă un procent de aproximativ 95% din teritoriul Japoniei: Honshu, Hokkaido, Kyushu şi Shikoku, plus numeroase insule mici.
Insulele nipone sunt formate la îmbinarea plăcilor tectonice: placa Pacificului şi placa Filipinelor se scufundă sub placa Euroasiatică din vest. Japonia este situată deasupra zonei de scufundare, pe placa Euroasiatică. La îmbinarea plăcilor tectonice crusta pământului este instabilă, ceea ce explică numărul mare de vulcani din Japonia (40 activi şi circa 150 inactivi) precum şi numărul mare de cutremure (circa 1500 pe an). Cu toate acestea, se susţine că aceste lucruri contribuie la frumuseţea peisajului din Japonia. Izvoarele termale sunt larg răspândite, atât în zonele de munte, cât şi în apropierea zonelor de ţărm. Totuşi, lava şi cenuşa rezultate în urma erupţiilor vulcanilor au avut, de-a lungul timpului, efecte dezastruoase asupra populaţiilor care trăiesc în zona apropiată vulcanilor activi.
Sărbătoarea naţională a Japoniei este 23 decembrie, ziua de naştere a împăratului Akihito, născut în 1933.
Clima
Clima este siberiană în nord, cu ierni aspre, şi tropicală în jumătatea sudică.
Vegetaţia
Vegetaţia se încadrează în Subregiunea floristică Chino-Japoneză. Caracteristic pentru aceasta zonă sunt pădurile temperate umede şi cele umede subtropicale. Cele temperate sunt reprezentate prin păduri de conifere, de foioase etc, iar cele subtropicale prin magnolii, bambuşi, liane, etc.
Fauna
Fauna aparţine subregiunilor Euro-Siberiană şi Chino-Manciuriană (ursul japonez, maimuţa japoneză, cocoşul japonez). Diversitatea şi unicitatea peisajului arhipeleagului japonez a determinat considerarea a numeroase regiuni drept parcuri naţionale.
Agricultura asigură ¾ din necesităţile populaţiei în produse alimentare. Agricultura japoneză dispune de puţine terenuri arabile, care însă sunt lucrate cu multă grijă. Ramura principală este cultura plantelor. Principala cultură este orezul, care se cultivă în micile cimpii litorale, irigate, precum şi pe pantele munţilor. Datorită selecţiei, chimizării şi muncii insistente a ţăranului japonez, se obţin recolte bogate de orez la hectar. Dintre celelalte culturi, mai importante sunt: bumbacul, citricele, trestia de zahăr, tutunul, ceaiul, grîul, cartoful, sfecla de zahăr, soia şi diverse legume. Este foarte răspîndit dudul, ale cărui frunze sunt folosite la creşterea viermilor de mătase. Japonia de rînd cu China, este principalul producător de mătase naturală.
În ultimii ani se înregistrează o creştere substanţială a suprafeţelor plantate cu pomi fructiferi, caracteristici pentru zona temperată, şi citruşi.
În sectorul zootehnic preponderent se cresc bovine şi porcine. O îndeletnicire a japonezilor este pescuitul organizat în baza uneia dintre cele mai dezvoltate flote de pescuit din lume, cu un număr impresionant de porturi specializate (peste 600). Japonia ocupă locul 3 în producţia mondială de peşte după China şi Peru.
Principalele religii din Japonia sunt Budismul şi Şintoismul. Totuşi, majoritatea japonezilor nu sunt adepţii unei singure religii, ci încorporează în viaţa lor de zi cu zi caracteristici din ambele religii, într-un proces numit sincretism. Învăţăturile budiste şi şintoiste sunt adânc încorporate în viaţa zilnică din Japonia, deşi japonezii pot să nu îşi dea seama de acest lucru. În general, este dificil pentru cei necunoscători să separe religia "adevărată" japoneză de superstiţiile şi ritualurile de zi cu zi, iar majoritatea japonezilor nu îşi pun problema să le separe.
Limba japoneză face parte din familia limbilor aglutinante şi reflectă structura ierahică a societăţii japoneze, cu forme verbale şi cuvinte specializate în vocabule care indică statutul social al vorbitorului sau ascultătorului. Lingviştii nu au căzut de acord dacă japoneza e o limbă altaică, o rudă a limbii coreene sau o limbă izolată.
Japoneza încorporează multe elemente străine. Sistemul japonez de scriere foloseşte caracterele chinezeşti kanji şi două seturi de silabare, pornind de la forme simplificate ale unor caractere chinezeşti. Deşi unele cuvinte sunt native, altele au fost împrumutate sau derivate din chineză. În perioada modernă, limba japoneză a împrumutat masiv cuvinte din mai multe limbi europene, din limba engleză, în special .
Veti avea ce citi.
Sursa:Wikipedia
Poza[ iarna ] https://2img.net/h/i383.photobucket.com/albums/oo277/atikah_1990/japan2.jpg
Japonia este localizată în Asia de Est, în nordul Oceanului Pacific, fiind formată din 4 insule importante, ce reprezintă un procent de aproximativ 95% din teritoriul Japoniei: Honshu, Hokkaido, Kyushu şi Shikoku, plus numeroase insule mici.
Insulele nipone sunt formate la îmbinarea plăcilor tectonice: placa Pacificului şi placa Filipinelor se scufundă sub placa Euroasiatică din vest. Japonia este situată deasupra zonei de scufundare, pe placa Euroasiatică. La îmbinarea plăcilor tectonice crusta pământului este instabilă, ceea ce explică numărul mare de vulcani din Japonia (40 activi şi circa 150 inactivi) precum şi numărul mare de cutremure (circa 1500 pe an). Cu toate acestea, se susţine că aceste lucruri contribuie la frumuseţea peisajului din Japonia. Izvoarele termale sunt larg răspândite, atât în zonele de munte, cât şi în apropierea zonelor de ţărm. Totuşi, lava şi cenuşa rezultate în urma erupţiilor vulcanilor au avut, de-a lungul timpului, efecte dezastruoase asupra populaţiilor care trăiesc în zona apropiată vulcanilor activi.
Sărbătoarea naţională a Japoniei este 23 decembrie, ziua de naştere a împăratului Akihito, născut în 1933.
Clima
Clima este siberiană în nord, cu ierni aspre, şi tropicală în jumătatea sudică.
Vegetaţia
Vegetaţia se încadrează în Subregiunea floristică Chino-Japoneză. Caracteristic pentru aceasta zonă sunt pădurile temperate umede şi cele umede subtropicale. Cele temperate sunt reprezentate prin păduri de conifere, de foioase etc, iar cele subtropicale prin magnolii, bambuşi, liane, etc.
Fauna
Fauna aparţine subregiunilor Euro-Siberiană şi Chino-Manciuriană (ursul japonez, maimuţa japoneză, cocoşul japonez). Diversitatea şi unicitatea peisajului arhipeleagului japonez a determinat considerarea a numeroase regiuni drept parcuri naţionale.
Agricultura asigură ¾ din necesităţile populaţiei în produse alimentare. Agricultura japoneză dispune de puţine terenuri arabile, care însă sunt lucrate cu multă grijă. Ramura principală este cultura plantelor. Principala cultură este orezul, care se cultivă în micile cimpii litorale, irigate, precum şi pe pantele munţilor. Datorită selecţiei, chimizării şi muncii insistente a ţăranului japonez, se obţin recolte bogate de orez la hectar. Dintre celelalte culturi, mai importante sunt: bumbacul, citricele, trestia de zahăr, tutunul, ceaiul, grîul, cartoful, sfecla de zahăr, soia şi diverse legume. Este foarte răspîndit dudul, ale cărui frunze sunt folosite la creşterea viermilor de mătase. Japonia de rînd cu China, este principalul producător de mătase naturală.
În ultimii ani se înregistrează o creştere substanţială a suprafeţelor plantate cu pomi fructiferi, caracteristici pentru zona temperată, şi citruşi.
În sectorul zootehnic preponderent se cresc bovine şi porcine. O îndeletnicire a japonezilor este pescuitul organizat în baza uneia dintre cele mai dezvoltate flote de pescuit din lume, cu un număr impresionant de porturi specializate (peste 600). Japonia ocupă locul 3 în producţia mondială de peşte după China şi Peru.
Principalele religii din Japonia sunt Budismul şi Şintoismul. Totuşi, majoritatea japonezilor nu sunt adepţii unei singure religii, ci încorporează în viaţa lor de zi cu zi caracteristici din ambele religii, într-un proces numit sincretism. Învăţăturile budiste şi şintoiste sunt adânc încorporate în viaţa zilnică din Japonia, deşi japonezii pot să nu îşi dea seama de acest lucru. În general, este dificil pentru cei necunoscători să separe religia "adevărată" japoneză de superstiţiile şi ritualurile de zi cu zi, iar majoritatea japonezilor nu îşi pun problema să le separe.
Limba japoneză face parte din familia limbilor aglutinante şi reflectă structura ierahică a societăţii japoneze, cu forme verbale şi cuvinte specializate în vocabule care indică statutul social al vorbitorului sau ascultătorului. Lingviştii nu au căzut de acord dacă japoneza e o limbă altaică, o rudă a limbii coreene sau o limbă izolată.
Japoneza încorporează multe elemente străine. Sistemul japonez de scriere foloseşte caracterele chinezeşti kanji şi două seturi de silabare, pornind de la forme simplificate ale unor caractere chinezeşti. Deşi unele cuvinte sunt native, altele au fost împrumutate sau derivate din chineză. În perioada modernă, limba japoneză a împrumutat masiv cuvinte din mai multe limbi europene, din limba engleză, în special .
Veti avea ce citi.
Sursa:Wikipedia
Poza[ iarna ] https://2img.net/h/i383.photobucket.com/albums/oo277/atikah_1990/japan2.jpg
