~Anime Heaven~

Alinarea in Lacrimi.... Kayowelcome

Alăturați-vă forumului, este rapid și ușor

~Anime Heaven~

Alinarea in Lacrimi.... Kayowelcome

~Anime Heaven~

Doriți să reacționați la acest mesaj? Creați un cont în câteva clickuri sau conectați-vă pentru a continua.

Bun venit pe forumul nostru! (~>Anime Heaven<~)! Pentru a va face o impresie despre ce va ofera forumul nostru, aruncati o privire prin forum, iar daca va place ce vedeti, inscrieti-va! Celor deja inscrisi, va uram distractie placuta!


5 participanți

    Alinarea in Lacrimi....

    SasuSaku
    SasuSaku
    ♫♪♥Bغbغ Mί©™♥♪♫
    ♫♪♥Bغbغ Mί©™♥♪♫


    feminin
    Numarul mesajelor : 468
    Varsta : 30
    Localizare : Prin zona :D ce-i sigur e ca de pe Terra
    Stare de spirit : Buna shi nebuna :))
    Data de inscriere : 05/02/2009

    Alinarea in Lacrimi.... Empty Alinarea in Lacrimi....

    Mesaj Scris de SasuSaku Sam Iul 04, 2009 12:07 pm

    Deci...M-am gandit ca fiind vacantza toti avem mai mult timp, inclusiv eu Alinarea in Lacrimi.... 948719 ji am timp sa ma ocup de un fic ...asa ca am facut unul nou ..Sper sa va placa Am scapat Si sper ca makar 1 persoana sa il citeaska ca nu il fak degeaba Cry
    Oricum..uita-tzi primul capitol XD Sper sa va placa Alinarea in Lacrimi.... 696396

    Capitolul 1...
    O persoana din trecut??


    Ma uitam in jurul meu...nu vedeam doar siluete inalte ce nu aruncau nici macar o mica privire asupra mea, un copil mic si blestemat sa suporte rautatea tuturor.
    La doar varsta de 5 ani, vedeam lumea cu alti ochi...vedeam acel lucru ce nu multi il vedeau, acel lucru era cruzimea omenirii. Toti ma dispretuiau doar pentru ca am mostenit o avere fabuloasa de la parinti mei care acum doi ani au decedat. Nimanui nu i-a pasat atat de ei cat nici de soarta mea. Am ramas un copil orfan, o fata mica si nevinovata care zacea langa mormantul parintilor sai intr-o balta de lacrimi. Cazusem intr-o depresie din care am iesit cu greu...
    Cand ieseam din casa imensa, toti incepeau sa se indepareteze de mine, parca eram un demon, un pericol pentru omenire...AToti erau invidiosi si invidia lor ma facea sa sufar enorm.
    Insa acum, ca am implinit saisprezece ani, nu mai sunt aceasi ferita mica si plapanda care, eram odata...am invatat din greseli, am invatat sa traiesc din amintiri, am invatat sa torn maretie in injosire, sa gasesc alinare in lacrimi indurerate, placere in suferinta si suferinta in placere...


    -Waaaa!!! E timpul sa te trezesti...!
    Se auzea o voce atat de cunoscuta...Imi deschis incet ochii, imi iau ceasul si-l arunc cat colo. Bietul, de cate ori a fost aruncat ma mira ca mai e intreg...
    Ma ridic din pat si calc usor pe covorul moale de culoarea capsunii si ma indrept cu pasi marunti spre fereastra, care era in fata patului imens. Langa pat in fiecare parte se afla cate o noptiera. Pe noptiera din stanga se afla o lampa, iar pe cealtla cateva lucruri puse de mine. Cum intri in camera, in dreapta e patul vizavi e fereastra si terasa,intr-un colt televizorul,pe peretele de langa usa, se afla biroul si un loc destinat mie unde sa ma aranjez. Pe peretele din fata usii era o masuta si doua fotolii iar in coltul din apropierea patului se afla dulapul.
    Ajunsa in fata ferestrei, dau incet la o parte draperia si las sa patrunda in camera de un albastru oceanic, tinere raze de soare care dezmierdau usor pamantul inca somnoros...Era 8 dimineata.
    -Off din nou o zi plictisitoare de duminica...Zic eu suspinand adanc.
    Deschid incet usile dulapului imens din fata mea si ma gandesc cu ce sa ma imbrac. Imi aleg o bluza pe corp cu "buricul afara" cum ii zic eu...si o pereche de pantaloni lungi, pe corp, pe care le arunc mai apoi pe pat.
    Ma gandeam sa fac un dus..cu tot ca imi era cam lene. Ma dezbrac incet si ma bag sub dus. Stropii de apa curgeau incet pe pielea mea, simteam cum sute de picuri imi dezmierdau corpul, cum zeci de litri de apa se pierd doar pentru ca eu ma scufund in visul meu etern, lasand apa sa curga incet...
    Dupa ce am iesit de la dus, ma imbrac cu hainele alese si cobor grabita spre bucatarie ca sa iau micul dejun. Aud un glas pe care il cunosteam, dar nu stiam de unde...
    -ANABELL!!! Ce dor mi-a fost de tine! ...zise un baiat nu prea inalt cu ochii mov spre rosu, cu parul tot mov inchis care era imbracat intr-o bluza neagra cu doua dungi albe, o pereche de jeansi inchisi la culoare si la mana avea o panglica roza legata. Ma luase in brate..Eu stateam nemiscata fara sa zic sau sa fac ceva, ma lasam imbratisata. Nu stiam cum, dar parfumul acela, vocea lui, imi pareau atat de cunoscute...dar cand stau sa ma gandesc de unde...un gol mare imi apare in fata, in care ma prabusesc cu viteza.
    -La multi ani printesa mica. Imi zice baiatul care ma trezeste la realitate.
    -Mda...mersi.
    -Ha? ce e cu tine? Unde iti e zambetul de pe buze?
    In acel moment a intrat in bucatarie si doica mea care parea a fi mai vesela ca deobicei...
    -Buna dimineata sarbatorit-o! ce planuri aveti pe ziua de azi??
    -Cred ca iea afara sa0mi limpezesc gandurile.
    -Dar domnisora nici nu-l salutati pe Kanon???
    Stateam si ma uitam uimita la doica mea, pur si simplu nu stiam de cine vorbea...
    -Vorbeste despre mine. zise baiatul care imi parea atat de cunoscut.
    -kanon ha?? Nu cred ca te cunosc...
    -Domnisoara! Cum puteti sa spuneti una ca asta? intreba bona mea
    -E in ordina...zise baiatul. Nu ma mira ca nu ma recunoaste, au trecut 5 ani de atunci...Ei oricum, Anabell, sper ca nu te superi ca voi sta la voi o vreme, cel mult o saptamana. Daca tot am venit inapoi in Tokio..
    -Cum vrei tu... I-am raspuns eu pe un ton nepasator.
    -POate in acest timp, iti vei aduce aminte de noi...continua el.
    De noi?? Ma gandeam eu...La ce se refera? Devine din ce in ce mai ciudat, nu mai inteleg nimic!
    -Ei bine, eu ma duc sa imi pun lucrurile in camera pe care mi-a dat-o Gretie...( bona mea ).
    -Succes..I-am spus eu iesind din bucatarie. M-am dus la intrare unde mi-am luat niste balerini negrii in picioare si am iesit.
    Ma indreptam spre parc, Nu era foarte departe de casa mea..Era inca toamna, copacii isi lepadau ultimele frunze ruginii, care se pierdeau in gol intr-un dans lent. Erau purtate de vant cine stie pana nde si pana cand.
    Ajunsa locul dorit, pasesc pe aleea pustie cu un asternut de frunze moasrte, un asternut ruginiu care fosnea la fiecare pas de'al meu. Ma indreptam spre bamca pe care obijnuiam sa ma asez. Era la marginea parcului. Strabat incet parcul, auzind certurile ciorilor care niciodata nu se impaca. Ma asez pe banca si ma uit spre cer. Incep sa se adune din ce in ce mai multi nori. Nu mai puteam vedea culoarea limpede a cerului, acea nuanta neconfundabila de albastru.
    Era liniste, doar eu si natura. Da...un loc linistit, insfarsit un lucru obisnuit pe ziua de azi...
    -Aici erai...
    -Ha? Cine?....dar cand ma intorsesem....



    -To back continued-

    ~~Sper ca v-a placut...:) Astept cat mai multe pareri si chiar si comentarii la adresa ficului Alinarea in Lacrimi.... 696396 ~~


    Pozele personajelor :
    Anabell :
    Alinarea in Lacrimi.... 121hos


    Kanon:
    Alinarea in Lacrimi.... 39479038
    Aly
    Aly
    ~:Yaoi Maniac:~
    ~:Yaoi Maniac:~


    feminin
    Numarul mesajelor : 1096
    Varsta : 33
    Localizare : Arad
    Joburi/Distractii : Anime of course :&gt;
    Stare de spirit : -d(OwO)b-
    Data de inscriere : 03/01/2009

    Alinarea in Lacrimi.... Empty Re: Alinarea in Lacrimi....

    Mesaj Scris de Aly Sam Iul 04, 2009 4:59 pm

    so Alinarea in Lacrimi.... 805747 sunt prima XD... ai avansat mult la capitolul fic... descrii mai bine, dar tot mai ai greseli XD [cn nu are]... sincer m-ai facut curiasa, chiar cine e tipul ala Alinarea in Lacrimi.... 937263 o sa vad eu si astept urmatorul cap Alinarea in Lacrimi.... 948719 gambate
    Polaris
    Polaris
    Mechanic maid
    Mechanic maid


    feminin
    Numarul mesajelor : 228
    Varsta : 30
    Localizare : On the moon
    Joburi/Distractii : Cartea de pe birou, desenul neterminat, muzica dată la maxim şi anime/manga.
    Stare de spirit : Plutesc printre nori, deci aeriană^^
    Data de inscriere : 29/06/2009

    Alinarea in Lacrimi.... Empty Re: Alinarea in Lacrimi....

    Mesaj Scris de Polaris Sam Iul 04, 2009 6:46 pm

    Se pare că sunt a doua... Well, să începem cu începutul:
    Titlul - este ok, nu mă deranjează- sau na, mă deranjează că ai scris lacrimi cu "l" mare.
    Ideea - ei bine, nu am prins-o în totalitate, dar sunt curiosă şi vreau să citesc mai mult
    Naraţiunea - eu zic că te descurci bine aici. Nu este nici foarte grăbită, nici foarte lentă.
    Dialogul - a fost, într-un fel, prea mult pentru gustul meu, dar chiar era nevoie de el- eu nu sunt adeptă a acestui mod de expunere, dar să trecem peste asta
    Descriere - te descurci bine, dar mai ai de lucrat. Nu mai desrie macanic- adică nu mai înşirui lucururi( ai exemplu descrierea lui Kanon, care este foarte mecanică). Apoi, te-ai putea axa mai mult pe sentimentele personajului, având în vedere faptul că scrii la persoana I.
    Altceva... păi, renunţă la paranteze, nu arată bine. Foloseşte linia de pauză( " - " ) sau perechea de virgule. Apoi, lasă spaţiu între paragrafe, aşa îţi mai aeriseşti textul şi devine mai lizibil.
    Până la un nou capitol, spor la scris, inspiraţie şi toate cele... Ja**
    O, şi dacă te-a deranjat cu ceva postul meu, anunţă-mă şi vedem noi.
    SasuSaku
    SasuSaku
    ♫♪♥Bغbغ Mί©™♥♪♫
    ♫♪♥Bغbغ Mί©™♥♪♫


    feminin
    Numarul mesajelor : 468
    Varsta : 30
    Localizare : Prin zona :D ce-i sigur e ca de pe Terra
    Stare de spirit : Buna shi nebuna :))
    Data de inscriere : 05/02/2009

    Alinarea in Lacrimi.... Empty Re: Alinarea in Lacrimi....

    Mesaj Scris de SasuSaku Dum Iul 05, 2009 8:01 pm

    Ms mult Aly ji Polaris ptr parere :)
    Si nu m-am suparat delok Alinarea in Lacrimi.... 696396
    Makar stiu unde mai am de lucrat :)
    Urmatorul capitol...well nosh kand il voi posta desi deja il am aproape gata ..mai vad eo Alinarea in Lacrimi.... 696396 ;)
    SasuSaku
    SasuSaku
    ♫♪♥Bغbغ Mί©™♥♪♫
    ♫♪♥Bغbغ Mί©™♥♪♫


    feminin
    Numarul mesajelor : 468
    Varsta : 30
    Localizare : Prin zona :D ce-i sigur e ca de pe Terra
    Stare de spirit : Buna shi nebuna :))
    Data de inscriere : 05/02/2009

    Alinarea in Lacrimi.... Empty Re: Alinarea in Lacrimi....

    Mesaj Scris de SasuSaku Vin Iul 10, 2009 11:58 am

    [b][i]

    Ehh..uita-ti si al doilea capitol Alinarea in Lacrimi.... 805747 Sper sa va placa Alinarea in Lacrimi.... 16635



    Cap 2.
    Ce vrea cu adevarat, dar ce vreau eu??


    ~~ -Ha? Cine?...dar cand ma intorsesem stiam cine e...~~

    -Ce cauti aici??? Intreb eu mirata, nu-mi venea sa cred ca e chiar el, tocmai aici...

    -Doica ta e ingrijorata, nu stie unde esti. Ai disrparut asa, fara sa zici nimic.

    -Mda...zic eu nepasatoare... Ar trebui sa-mi pese?

    -Ceva normal! Cum sa nu iti pese de persoana care practic te-a crescut?? intreaba el revoltat.

    -Mai scuteste-ma...

    -Ce e cu tine??? Nu te mai recunosc.... zise el cu privirea'n pamant.

    -Crede-ma nici eu nu imi amintesc de tine... zic eu umpic confuza...Nici macar nu ma uitam la el, ma uitam in cu totul alta directie. Cand m-am intors l-am vazut ca sedea langa mine. Pur si simplu nu mai stiam ce sa zic. Am ramas fara cuvinte... Aveam un sentiment ciudat, un sentiment pe care pana acum nu l-am simtit niciodata...

    -Stiu ca ti se pare ciudat ca am aparut din senin,dar am venit special pentru tine, azi e ziua ta si ma gandeam ca te vei bucura sa ma vezi. zise el zambind dulce...
    " Unde am mai vazut eu acest zambet? Zambetul asta cald si bland, pur si simplu ma face sa fiu o alta persoana..una agitata...eu care sunt o persoana calma si nepasatoare... Cum poate face asta??" Ma gandeam eu...

    -CINE NAIBA ESTI???? De cand ai venit incep sa cred ca nu imi stiu trecutul, pur si simplu ma faci confuza! Si....

    Am ramas surprinsa, dar nu mai puteam sa zic nimic, mi-a acaparat buzele intr-un sarut lung. Imi tinea fata cu o mana, iar cu cealalta imi tinea soldul. Eram si mai confuza, de ce ma saruta? As vrea sa-l intreb, dar deparca nu ma pot misca, am un sentiment ciudat care ma framanta si nu stiu ce e . Ma saruta cu atata discretie...
    Frunzele erau scufundate in dansul lor lin, ciorile, pentru pruma data s-au oprit din cearta si stateau linistita la cuiburile lor.
    Parca calatoream..intr-o lume aparte, o lume necunoscuta. Zburam incet deasupra tuturor si vedeam un peisaj trist de toamna, un parc in care se intampla multe, si o banca pe care sedeau doi tineri, acei tineri erau Kanon si.. Eu??.. Acest lucru m-a trezit! Insfarsit puteam sa pun capat ! Am rutp sarutul si am evadat din bratele lui...

    -Ce te-a apucat? Sa ma saruti asa din senin??!

    - Ma gandeam ca asta iti va aduce aminte de mice si de noi doi. zice el incet.

    - Ei uite ca nu ! zic eu inca nervoasa

    Se lasa tacerea, nici unul nu mai zicea nimic, pana cand sparse el acel zid al tacerii...

    - Nu cred ca nu ti-a placut. zise el cu un ranjet pe buze. Mereu iti placea si voiai mai mult...

    -Cine esti...L-am intrebat eu oarecum speriata. Tipu asta incepe sa ma sperie din ce in ce mai tare... Ce vrea el defapt de la mine??

    - Te las sa-ti dai seama singura, nu mai ai mult si iti vei aminti.
    Dupa ce rosti aceste cuvinte, m-am ridicat si am fugit spre casa. Ma asteptam sa vina dupa mine dar nu a fost asa.

    -Doica! Am sosit..

    -Vai, Anabell mi-am facut grij pentru tine, incerca-ti sa nu mai plecati fara sa ziceti nimic. Nici macar nu ati luat micul dejun....

    -Stiu, il voi lua acum. I-am raspuns eu pe un ton plictisit.

    -Dar e ora 16:30. Zise doica mea chicotind.

    -Deja?? Intreb eu mirata. Cum poate sa fie deja ora patru?

    -Pai ati plecat la ora 12 domnisoara. imi zise doica mea mirata de faptul ca sunt atat de surprinsa.

    -Ce repede trece timpul..." Nu-mi vine sa cred ca am stat patru ore in parc" ma gandeam eu...

    -Da, uita-ti va servesc indata pranzul bine?

    - De acord..

    Ma intreb ce face Kanon. A ramas acolo si cred ca va fi furtuna. Ehh ce-mi pasa mie? N'are decat, daca e asa tembel incat sa nu observe...Ziceam eu in sinea mea.

    Dupa ce am luat pranzul, am urcat in camera mea si am hotarat sa citesc ceva. M-am asezat la masa de birou , in mana aveam o carte intitulata Twilight partea a doua-a. Eram moarta dupa acea carte. Pur si simplu o adoram, o iubeam si atat !Doream sa mi-o inscriu in gene,sa ma contopesc impreuna cu fiecare alineat din magica carte. Desi eram foarte concentrata asupra cartii, o parte din mine inca se gandea la el...Oare, cine este cu adevarat? Ce vrea de la mine? De ce nu imi amintesc de el? Si totusi, de ce imi pasa??

    Cop, cop...se auzira doua batai in usa care imi rupsera firul gandului, ma trezira din somnul meu adanc.

    -Cine e? Intreb eu surprinsa.

    Cop, cop, inca doua batai.

    -Cine e?!

    Cop, cop...

    -Off bine daca iti este lene sa vorbesti, deschid acum. Las cartea din mana, ma ridic de pe scaunul comod si ma indrept spre usa. Se pare ca iar se lasa tacerea, insa stiam ca acea persoana care a batut adineaori la usa inca e acolo asteptand sa deschid si ascultandu-mi pasii...Deschid usor usa si raman surpsinsa ...

    -Ce,ce,ce cauti aici, parca erai....





    Va urma Alinarea in Lacrimi.... 999345 Si acesta ar fi al doilea capitol...Alinarea in Lacrimi.... 696396 sper ca va placut! AStep cat mai multe pareri , chiar si critici Alinarea in Lacrimi.... 948719.. Sper ca nu v-am plictisit prea tare xD
    ..::Nina::..
    ..::Nina::..
    Administrator
    Administrator


    feminin
    Numarul mesajelor : 418
    Varsta : 29
    Localizare : Pe scaun
    Joburi/Distractii : Bla-Bla
    Stare de spirit : ~=.=~
    Data de inscriere : 04/02/2009

    Alinarea in Lacrimi.... Empty Re: Alinarea in Lacrimi....

    Mesaj Scris de ..::Nina::.. Vin Iul 10, 2009 6:18 pm

    Ah! Devine iritanta chestia asta cu suspansul -.-" Pur si simplu ma gandesc in continuare la noi si noi solutii pentru continuare xD Chiar daca am o banuiala ca e Kanon, din nou Alinarea in Lacrimi.... 937263

    Deci, fic-ul este in regula. Si chiar am ramas cu gura cascata ca ai bagat si Twilight in asta O.o . Ma rog xD deci, imi place Alinarea in Lacrimi.... 948719. Ideea mi se pare originala si... renunta, te rog, la obiceiul de a pune "???" unul singur e de ajuns, sau maxim "?!" poate, cand persoana e si uimita si cu semnul intrebarii "deasupra capului" Alinarea in Lacrimi.... 937263 xD. Deci chiar te implor...sa pui continuarea T-T si vreau capitole mai lungi Alinarea in Lacrimi.... 35209 daca se poate.


    Edit: am uitat sa mentionez ca nu prea imi place ca, atunci cand tipa o persoana - ca multi altii - si tu scrii cu (,) Caps >.<, dar daca asa esti obisnuita, ma obisnuiesc si eu Alinarea in Lacrimi.... 937263
    Polaris
    Polaris
    Mechanic maid
    Mechanic maid


    feminin
    Numarul mesajelor : 228
    Varsta : 30
    Localizare : On the moon
    Joburi/Distractii : Cartea de pe birou, desenul neterminat, muzica dată la maxim şi anime/manga.
    Stare de spirit : Plutesc printre nori, deci aeriană^^
    Data de inscriere : 29/06/2009

    Alinarea in Lacrimi.... Empty Re: Alinarea in Lacrimi....

    Mesaj Scris de Polaris Vin Iul 10, 2009 7:06 pm

    Hello... Ai pus continuarea mai repede decât mă aşteptam, ceea ce e bine.
    În primul rând vreau să-ţi spun că ai pus mult dialog- chiar foarte mult dialog. Poţi evita uşor asta transformându-l în vorbire indirectă. Apoi, nu grăbi lucrurile. Cum au putut să treacă 4 ore în zbor?! Din câte îmi aduc eu aminte nu a durat mult până când fata să fie deranjată de Kanon, iar discuţia lor mai mult de vreo 10 minute nu a ţinut. Trebuia să descrii mai mult, accentuează sentimentele personajului, nu trece aşa repede de la o acţiune la alta- spre exemplu, nu ai descrie deloc drumul lui Anabell spre casă( puteai să scrii ceva impresii, păreri, amintiri, orice).
    Apoi, nu mai folosi Caps Lock deoarece dai impresia că strigi la cititor. De asemenea, nu mai pune atât de multe semne de întrebare; unul este suficient, nu am nevoie de o sută ca să-mi dau seama că întreabă ceva. Ai grijă să laşi spaţii după fiecare semn de punctuaţie, aşa e mai uşor să citeşti.
    Mai ai de lucrat, dar am încredere că totul o să fie bine. Ja***
    SasuSaku
    SasuSaku
    ♫♪♥Bغbغ Mί©™♥♪♫
    ♫♪♥Bغbغ Mί©™♥♪♫


    feminin
    Numarul mesajelor : 468
    Varsta : 30
    Localizare : Prin zona :D ce-i sigur e ca de pe Terra
    Stare de spirit : Buna shi nebuna :))
    Data de inscriere : 05/02/2009

    Alinarea in Lacrimi.... Empty Re: Alinarea in Lacrimi....

    Mesaj Scris de SasuSaku Mier Iul 15, 2009 3:11 pm

    Ehh..uite ka am sosit ji eo cu continuarea Alinarea in Lacrimi.... 948719
    O continuare la care nu kred ka v-atzi fi asteptat Alinarea in Lacrimi.... 696396
    App..ji nina..nu tokmai :)



    Cap. 3

    Bine ai venit inapoi, Sayuri!




    -Ce, ce,ce cauti aici, parca erai...

    -Anabell! tipa o fata care ii sari in brate si o dobora.

    -Sayuri, parca erai plecata in vacanta nu? intreb eu mirata dar in acelasi timp foarte bucuroasa ca o vad. Era singura persoana in care aveam incredere, singura prietena a mea, o adevarata prietena. O persoana care nu ma lasa niciodata la greu si e alaturi de mine cand am nevoie, spre exemplu acum! A aparut pur si simplu cand eu ma simt asa ciudat, chiar aveam nevoie de ea.

    -Anabell! Aloo, e acasa cineva? intreba ea

    -Aaa, da si cum ramane cu vacanta ta?

    -Pai am zis ca nu conteaza asa mult, mai mult contezi tu pentru mine, asa ca m-am urcat pe avion si iata-ma! imi zicea cu zambetul asternut pe fata, privirea atintita in ochii mei.

    Avea niste ochi patrunzatoru, care ma faceau sa ma deschid in fata ei, care inspirau pura sinceritate si nevinovatie. Era asa inocenta, mica si plapanda, dulce si scumpa, mereu imbracata in culori vii care ma faceau sa calatoresc in lumea ei. Avea un par lung de culoarea roz, mereu prins in doua codite. Parea a fii o papusa. Defapt da, era papusa mea careia ii ziceam tot si in care puteam sa am incredere. Avea un par lung si des...nu stiu cum are rabdare sa-l pieptene, oricum era mereu frumoasa, atat in exterior cat si in interior. Avea o inima cat se putea de mare! Vocea dulce si blanda, la auzul careia mereu ma simt atat de bine, parca ma alina cu cuvintele ei, parca ma mangaie cu fiecare sunet pe care il rosteste. O cunosteam de un car de ani si o iubeam la fel de mult. Si da, pot simti si acest sentiment.

    Stateam nemiscata in usa si o priveam, mai bine zis o studiam..nu o vazusem de ceva timp si sincera sa fiu mi-a fost dor de ea.

    -Vai ce nesimtita sunt, te tin in usa, hai intra! zis eu putin rusinata.

    -Nu-i nici o problema!

    Intra incet in camera mea si se aseza pe fotoliu. La fel am facut si eu.

    Abea acum observam ca are o plasa in mana, mai bine zis un...cadou? Aaaa da, uitasem de ziua mea.

    -La ce te uiti asa mirata? intreba ea, chiar ma uitam in halul ala la plasa aceia? Aaa la asta? E pentru tine si sa nu uit, la multi ani! imi zise ea sarutandu-ma pe obraz si intinzandu-mi cadoul. Eu raman inlemnita si rosesc putin. Curioasa deschid usor plasa si descopar ca e o rama foto, in forma de inima si in ea o poza in care eram noi doua.
    Langa rama, un plic care era lipit cu avea un trandafir pe el.

    -App, scrisoarea sa o deschizi abea la miezu noptii, bine? zise ea cu o privire la fel de patrunzatoare ca deobicei, era imposibil sa o refuz, asa ca am dat din cap in sens de "bine".

    Ne-am apucat sa povestim tot ce s-a intamplat cat timp a fost plecata. Ii povestisem si de acest Kanon, de faptul ca se pare ca il cunosteam candva dar l-am uitat, iar acum el s-a intors. Toate cele petrecute in parc, chestia cu sarutul, absolut tot...

    -Wow! Nu-mi vine sa cred! zise ea uimita, avea o expresie chiar ciudata, clar era mai mult decat uimita.

    -Da, te cred ca esti mirata dar asta e..zic eu afisand un zambet fals pe fata, se uita la mine cu atata insistenta..cu siguranta isi dadu seama ca e un zambet fals, mai mult ca sigur!

    -Si acest Kanon...e dragut? intreba ea zambind malefic.

    -Sayuri! Termina! Nu e deloc amuzant!

    -Ba chiar e. zice ea incepand sa rada. Un baiat din trecutul tau, de care nu-ti amintesti, apare doar asa, apoi te saruta si acum a ramas in parc lasand in urma lui un aer de mister.

    Sayuri mai ca nu era pe jos de ras, parca nu ma credea, pfff incepea sa ma enerveze ca trateaza totul cu atata indiferenta, la ea e mereu totul roz! Gata, m-am suparat.

    Cop, cop...

    -Ha? zic eu...cine poate fi. Ma ridic de pe fotoliul confortabil pe care stateam tolanita si totusi asa de bine si ma indrept spre usa. Pun mana pe clanta si o deschid usor.

    -Kanon? intreb eu uimita

    -Ha? Cine? E chiar ek? intreba Sayuri...insfarsit nu mai rade...

    -Bune printes-o! Aaa vad ca ai musafiri, atunci nu te deranjez, revin mai tarziu da?
    Pa.. zise el facandu-mi cu ochiul ci inchizand usa.

    Eu si sayuri am ramas pur si simplu gura casca. A aparut si a disparul, totul in decursul a nu mai mult de 2 minute. Acel zambet, trece prin mine ..din nou?

    -Anabell Esti bine? Intreaba Sayuri ingrijoarata, cred ca motivul era faptul ca dupa ce a inchis el usa, am ramas impietrita acolo, fara sa ma misc sau sa zic ceva.

    -Anabell! Trezirea!

    -Aaa...da sunt bine, nu-ti face grij.

    -Eu nu cred ca esti prea bine, precum ai zis, esti ciudata cand apare el, cel putini areti ciudat, nu imi pot inchipui cum poti sa te simti...

    -Ei bine da, cam asa ceva. raspund eu lasandu-mi privirea in pamant.

    -Off...ma suna mama, zise ea uitandu-se la telefonul ei. Cred ca trebuie sa plec.

    -Nu dormi la mine? intreb eu trista

    -As vrea eu dar vine o matusa in vizita, iar mama insista sa fiu acasa daca tot nu am vazut-o de atata timp macar o data sa stau cu tusa. Imi pare foarte rau, dar chiar nu pot sta.

    -Nu-i nimic! Vei dormi de curand, cand pleaca matusa ta. zic eu zambind

    -Pe curand Anabell, nu trebuie sa ma conduci jos, stiu drumul, nu te mai obosi. zise ea sarutandu-ma pe obraz si iesind pe usa, nici nu apucasem sa o salut.

    "Off..ce sa fac, ce sa fac, sa nu ma plictisesc...sa citrst?...Nu, aia fac diseara...Sa ma uit la televizor?...Hmmm ar fi o iee..."

    Ma trantesc in patul meu moale, iau telecomanda in mana si incep sa butonez.

    "Pff chiar nu e nimic bun de vazut? " ma gandesc eu plictisita.

    "Ce-ar fi sa dorm umpic? Da, asta e solutia!"

    Imi inchid ochii si incet ma scufund in taramul viselor, calatoresc cu trenul pana cand se opreste si eu ajung pe taramul mult dorit. Dar cand sa ies din tren...aud niste batai in usa...Ma trezesc si ma indrept spre locul cu pricina, deschid larg usa, eu inca cu ochii pierduti in spatiu nu-mi dau seama cine e, oricine ar fi fost stiu ca l-am lasat sa intre si m-am pus inapoi in pat.

    Insfarsit am coborat din tren, eram in tara mult iubita, pe taramul mult visat. Dar apare o persoana ce strica tot peisajul minunat din fata mea, acea persoana era Kanon,
    care ma tinea de mana, discutam si radeam impreuna, ne sarutam si paream...veseli? Ce?

    Noi doi, impreuna? Fericiti...nu se poate, e prea ciudat, prea imposibil!

    Era clar ca e un vis, nu poate fi altceva, eu alaturi de el, nu voi fii niciodata!

    Simteam cum o mana calda imi mangaia usor fata si parca imi soptea ceva la ureche dar eram prea adormita sa-mi pot da seama ce. Incet imi deschis ochii si pe cine sa vad langa mine...pe marginea patului? Da, exact, era Kanon, off inca bine ca doar sedea pe pat! Ca de nu il azvarleam jos pe podea.

    -Ma bucur ca te-ai trezit printesa mica. imi zicea el zambind.

    -Eu nu-s cea mai fericita...zic eu cu jumatate de gura

    -De ce, nu te bucuri sa ma vezi?

    -Sincer?...Nu! zis eu poate nepasatoare, ei bine, bine poate imi pasa umpic dar doar umpic si nimic mai mult sa fie clar!

    Stateam asa nemiscata fara sa zicem nimic, stateam si ne uitam unul la altum. El parea sa viseze, ma intreb la ce?

    -Ti-a placut? Sincer. spuse el insfarsit ceva, dar la ce se refera?

    -Ce? Ce sa-mi placa?

    -Stii tu...parc, sarut. imi spuse el zambind.

    -Nu! Cum poti sa intrebi una ca asta?...

    " E normal ca nu! Oare ma crede? Sper ca da, oricum cea ce stiu e ca nu mai ziceai nimic. Si, sa fiu sincera, poate mi-a placut dar putin, chiar foarte putin, zau!"

    -Si ma rog de ce ai venit la mine in camera?

    -Imi era dor de tine..zise el raspicat.

    " Ce? Ce-a spus, ei bine acum chiar ma uimeste..ori e un actor bun ori indragostit. Dar ce mai, nici eu nu stiu care din cele doua sunt..."

    Spre mirarea mewa, brusc se ridica de pe pat, si iesi din camera. Ma lasa singura, cu zeci de intrebari. Oare acum a vorbit serios? asta era prima mea intrebare pe moment.

    Simteam un gol in stomac, mai bine zis un nod. Ce era asta...ce se petrece cu mine?


    -- Si acesta ar fi al 3-lea capitol Alinarea in Lacrimi.... 696396 --
    Sper ca va placut, si astept impresii , chiar si comentarii Alinarea in Lacrimi.... 948719

    Sayuri:
    Alinarea in Lacrimi.... 1111kkg
    ..::Nina::..
    ..::Nina::..
    Administrator
    Administrator


    feminin
    Numarul mesajelor : 418
    Varsta : 29
    Localizare : Pe scaun
    Joburi/Distractii : Bla-Bla
    Stare de spirit : ~=.=~
    Data de inscriere : 04/02/2009

    Alinarea in Lacrimi.... Empty Re: Alinarea in Lacrimi....

    Mesaj Scris de ..::Nina::.. Mier Iul 15, 2009 3:29 pm

    SasuSaku a scris:
    -App, scrisoarea sa o deschizi abea la miezu noptii, bine? zise ea cu o privire la fel de patrunzatoare ca deobicei, era imposibil sa o refuz, asa ca am dat din cap in sens de "bine".

    Am eu ceva de comentat -.-"
    Ai inceput iar sa scrii fic-urile cu messengereala xD.

    Capitolul a fost bun, vezi ca mi-ai promis ca -lol "ca" xD - intr-un capitol tot o sa zica Kanon cine este. Fault
    Vreau sa mai scurtezi putin din dialog, si puteai sa zici mai multe despre viata lui Sayuri, ca sa ai mai multa naratiune ^^"
    Ai greseli de scriere, dar nu stau sa le enumar, si mie mi se intampla, deci nu comentez aici Alinarea in Lacrimi.... 937263.
    Astept urmatorul capitol, sper sa fie mult mai bun decat primele 3. Succes si multa inspiratie! Lalala


    Edit: Cum naiba O.O" poate Anabell sa nu-si aminteasca de un baiat atat de dragut O.O" ca Dark Alinarea in Lacrimi.... 937263 si sa-l mai si respinga -.-" .... Aceasta era intrebarea... xD
    Polaris
    Polaris
    Mechanic maid
    Mechanic maid


    feminin
    Numarul mesajelor : 228
    Varsta : 30
    Localizare : On the moon
    Joburi/Distractii : Cartea de pe birou, desenul neterminat, muzica dată la maxim şi anime/manga.
    Stare de spirit : Plutesc printre nori, deci aeriană^^
    Data de inscriere : 29/06/2009

    Alinarea in Lacrimi.... Empty Re: Alinarea in Lacrimi....

    Mesaj Scris de Polaris Mier Iul 15, 2009 10:17 pm

    Cam da, nu m-am aştepta să o pui aşa repede, dar e bine. Ok, parcă am văzut o îmbunătăţire în ceea ce priveşte descrierea sentimentelor fetei, dar mai ai de lucrat.
    În primul rând, fără prescutrări într-o operă- mai exact, fără messingeristică. Nu doar că induce în eroare, dar este şi enervantă.
    Apoi, mai renunţă la dialog. Bun, înţelg că este nevoie de el, dar parcă nu de aşa mult încât să-ţi ocupe tot textul. Transformă-l în vorbire indirectă, narează mai mult, construieşte replici mai dezvoltate şi nu de vreun rând, două neinteresante şi seci.
    O altă problemă ar fi faptul că ai multe greşeli de tastare. Citeşte înainte de a posta, crede-mă că mie, ca cititor, îmi este greu să descifrez ce scrii dacă scrii greşit.
    M-aş fi aştepta ca acum, când a apărut un nou personaj, să mai dai detalii despre el. Adică devin parcă prea multe şi mă pierd cu totul.
    În ceea ce-l priveşte pe Kanon, nu crezi că se mişcă cam repede? I mean, bun, o cunoaşte de ceva timp, dar să fie atât de "aproape" în ciuda voinţei ei mi se pare ciudat, chiar foarte.
    Oricum, trecând peste, aştept continuare şi nu te grăbi să scrii, ia-ţi cât timp vrei ca să faci ceva frumos.
    Ja'
    Ino-chan
    Ino-chan
    Membrii
    Membrii


    feminin
    Numarul mesajelor : 35
    Varsta : 29
    Localizare : Just a Stupid City...--_--"
    Joburi/Distractii : o. O job/sc..distractii...whit my friends :X
    Stare de spirit : Whatever...
    Data de inscriere : 19/07/2009

    Alinarea in Lacrimi.... Empty Re: Alinarea in Lacrimi....

    Mesaj Scris de Ino-chan Lun Iul 20, 2009 11:35 am

    Waaa Alinarea in Lacrimi.... 928401
    ce fic minunat my friend Alinarea in Lacrimi.... 805747
    Il ador Alinarea in Lacrimi.... 805747 pur si simplu...
    Sa pui urmatorul capitol repedeeee! Ca stiu ca il ai aproape gata Alinarea in Lacrimi.... 928401 Alinarea in Lacrimi.... 805747
    Nu fi reea :o3

    Continut sponsorizat


    Alinarea in Lacrimi.... Empty Re: Alinarea in Lacrimi....

    Mesaj Scris de Continut sponsorizat


      Data/ora curentă este: Vin Noi 01, 2024 1:53 am