O noua viata... un nou drum (dragoste fara ramasite)

Pentru cei care voi sa afle cum a fost primul sezon din acest fic, sa imi spuna, si daca vor sa postez si primul sezon. Scuzati greselile din el, cu timpul sper sa ma perfectionez si sa le fac mai bune.

Capitolul 1


“Cinci ani… cinci ani au trecut de cand am fost la munte… atunci cand toata lumea s-a distrat de minune, si ne-am inteles foarte bine. Renji si Ai, au devenit cei mai buni prieteni cu noi, dar acum, ca scoala s-a terminat, ne-am luat fiecare bacalaureatul, desigur, eu l-am luat cu un an mai tarziu, iar acum fiecare face ce vrea cu viata lui. Eu si Hitomi ne-am deci sa mergem la Facultatea de Arta si Arhitectura din Tokyo, (desi el e cu un an mai mare decat mine), iar Renji cu Ai au decis sa mearga la Facultatea de Limbi Straine si la Falcutatea de Drept, din Hiroshima, Desi erau la distanta, intotdeauna tineam legatura cu ei, prin telefon, prin mesaje sau prin mail, le ziceam noutatile de pe aici, si ei ne ziceau noutatile de pe acolo. Dar acum, vacanta de vara trecu, si incepe scoala, sau mai bine zis, facultatea. Nu stiu cum e, si sper sa nu fie greu, banuiesc ca de invatat va fi destul de mult, dar de accea e facultate. Hitomi nu povestea asa de multe despre facultate, fiindca avea prea mult de lucru. Important e ca vom fi impreuna, si de asemenea Renji cu Ai. In acesti ani, toata lumea s-a maturizat, chiar si Ayaka si Ayame nu se mai cearta cum se certau inainte, si fiecare si-au gasit cate un baiat pe placul lor, desi la inceput s-au certat pentru fiecare, acum se descurca. Ele s-au gandit sa mearga la Facultatea de Muzica. De restul colegilor lui Hitomi nu mai stiu nimic, dar si eu stiu aceste lucruri din spusele lui. Acum eu locuiesc cu Hitomi, sora mea locuieste cu fratele meu… (o poveste lunga), iar casa pe care Hitomi a avut-o, a vandut-o si a cumparat un apartament, in care acum noi locuim amandoi in el. E foarte frumos, spatios, si are loc destul pentru noi doi. Cum intrii, pe partea stanga se afla living-ul, pe partea dreapta se afla usa ce ducea la bucatarie, putin mai in fata pe partea stanga se afla o camera foarte mare, unde dormeam noi doi, desigur, pe partea dreapta era baia, desi noi in camera aveam o baie, dar de multe ori nu ne putem imparti, asa ca folosim separat baile, si tot pe partea dreapta mai in fata, se mai afla o camera care era pentru musafiri, daca veneau, sa aiba unde sa doarma. Acum chiar nu mai am chef sa descriu cum sunt camerele, descriu altadata, si sa nu uit, vecinii sunt foarte draguti aici. Iti face o mare placere sa locuiesti in blocul acesta…”
-Nina, unde esti? A, aici esti! Iar scrii in jurnal? Ma intreba Hitomi.
-Cum adica iar? Nu am mai scris de cativa ani buni. Si ce vrei? Am spus eu facand e suparata.
-Pai, ar trebui sa ne pregatim de facultate, o sa intarziem.
-Bine, acum vin, doar sa ma aranjez un pic.
-Te astept in bucatarie.
-Bine. In cateva minute ajung si o sa mergem. De-abia astept.
“Desi nu conta ca ma voi duce intr-un loc plin de straini, fiindca il aveam pe Hitomi cu mine, dar totusi gandul de a merge intr-un loc necunoscut ma inspaimanta. O sa imi fac prieteni, o sa imi fac dusmani, asta era sigur, fiindca nimeni nu poate trai pe planeta asta fara sa aiba dusmani. Desi eu nu as vrea sa am, vreau doar sa ma intelg foarte bine cu toti. Hopa, au trecut 15 minute de cand ma aranjez, as face bine sa ma grabesc caci altfel intarziem.”
-Am ajuns, scuze ca am stat atat, ranjeam eu la Hitomi.
-Daca mai intarziai 5 minute, plecam fara tine si fara sa itispun.
-Raule, ii zic eu facand pe suparata din nou.
-Haide, sa mergem, la mine cum e al doilea an, o sa am si mai mult de lucru. Imi zicea Hitomi muscand de fiecare data dintr-o bucata de paine facuta cu margarina.
-Mai poti manca? Dar mie nu mi-ai facut? Si mie mi-e foame…
-O sa te invit dupa ce iesim de la facultate sa mancam ceva, ca in ultimul timp mi-e cam prea foame.
-Bine… luam masina ta sau a mea?
-O luam pe a mea, fiindca tu inca nu prea stii sa o conduci.
-Chiar ca esti rau…
-Stii ca glumesc. Hai nu mai fa pe suparata, ca te cunosc.
-Daca vrei sa imi treaca da-mi un pupic.
-Bine… iti dau ca altfel nu imi mai dai pace.
-Nu imi mai trebuie…
-De ce?
-Sa mergem odata.
-Cum zici…
“Nu stiu ce are in ultimul timp, nici nu ma saruta, cand vreau sa vorbesc cu el, intotdeauna fac glume pe seama mea, si cand vreau sa fiu impreuna cu el in fiecare noapte zice ca e prea obosit. Nu mai stiu ce sa fac. Relatia lui Ai si Renji era din ce in ce mai puternica, iubirea lor fiind mai mare, pe cand a noastra era din ce in ce mai mica, devenind rece. Nu a durat mult, si am si ajuns deja la facultate, si chiar ma miram, ca m-am gandit atat de mult la chestiile care se intampla, caci nu mi-am dat seama ca a trecut timpul asa de repede. M-am dat jos din masina, si Hitomi de asemnea, dar cand am coborat, am observat ca mii de fete se stranse in jurul lui, urandu-i bun venit, si fiecare dintre ele dandu-i un sarut pe obraz. Acest lucru m-a socat total, si ma gandeam ca asta e faptul pentru care el se departase de mine, devenise rece. Hotarata, am zis sa ii dau pace sa stea cu ele, si m-am dus la intrarea din facultate. Nu cunosteam pe nimeni, si asta ma intrista putin, fiindca multi se uitau ciudat la mine, dar nu stiam de ce. Vroiam sa mai fac cativa pasi in fata, dar o mana ma oprise, iar cand m-am intors, fata mi s-a luminat. Era Hana, colega mea, si se pare ca si ea a venit aici la facultate. Era la fel ca atunci cand am cunoscut-o: parul roz si lung atarna frumos, ochii ei de culoare rosu inchis straluceau, acum nemaifiind la scoala nu mai purta aceeasi uniforma, si de data aceasta purta o pereche de jeansi inchisi la culoare, un tricou cu multe modele colorate si o pereche de adidasi. Stilul ei de a se imbraca era de intotdeauna perfect si deosebit. Intotdeauna adoram stilul ei.”
-Deci, ce mai zici Nina? Cum o mai duci? Ce face varul meu? Chiar unde e? Ma intreba Hana cu multa energie.
-Hana, deja incepi cu intrebarile? Ma ia durerea de cap. Cum de esti si tu aici?
-Simplu. Am aflat ca si voi doi sunteti aici, si am zis sa vin si eu. Deci unde e?
-Cine?
-Hitomi desigur.
-A, e acolo. Cu fetele… oftam eu.
-Cu fetele? Ce fete?
-Alea, cum a coborat din masina, au sarit pe el, l-au imbratisat, sarutat… asa ca eu am zis sa ii ignor.
-OO, stai ca vede el cine e fosta lui prietena.
-Aaa… Hana? Stateam acolo nedumerita, nu stiam ce sa fac sau ce vroia Hana sa faca. Deodata vad ca vine Hana cu Hitomi, dar aceasta il tragea dupa el, tarandu-l mai bine zis. Ma pufni rasul cand i-am vazut ca se cearta ca doi copilasi in vazul tuturor. Dupa ce ii ceru socoteala ca de ce statea cu fetele si nu cu mine, aceasta a stat cu mine pana s-a terminat festivitatea de incepere a noului an de facultate. In clasa ne-a tinut doar o ora, iar eu desigur stateam langa Hana. La iesire am dat peste Hitomi, si ma gandeam sa il invit si pe el cu noi sa mancam ceva, dar cand sa il strig aparu cu o fata de brat. Vazand aceasta, Hana a vrut sa mearga sa il ia pe Hitomi de brat sa il duca de acolo si sa ii explice, dar am oprit-o, zicandu-I ca nu e nevoie, si am plecat acasa, fara Hana, lasand-o acolo. In momentul acela nu vroiam sa vad pe nimeni, si nici sa nu aud pe nimeni, eram prea dezamagita de el si eram distrusa… dar…


Capitolul 2


Ajunsa acasa, eram prea nervoasa ca sa mai zic ceva, si m-am dus in camera noastra, si m-am aruncat pe pat, incepand sa plang, dar mi-am revenit cand am auzit chei in usa, si mi-am dat seama ca era Hitomi. Ajunse acasa, iar eu atunci m-am sters la ochi, si am zis sa deschid televizorul aflat in camera. Cum am mai zis, camera noastra era foarte mare, patul fiind pe peretele din dreapta exact cand intrii, un pat mare si cu lenjerii de aceeasi culoare cu peretii: albastru deschis, iar langa pat se afla cate o noptiera. Pe peretele din stanga, cum intrai, era un dulap de statura mijlocie, iar deasupra un televizor cu plasma. Langa usa, pe partea stanga si dreapta, se afla cate un dulap, in fata cum intrai, se aflau geamurile, si balconul, iar in coltul din dreapta, se afla un birou. Iau telecomanda si butonez cautand un post care sa imi placa, sau doar butoneam haotic fiindca eram prea nervoasa. Am vazut ca usa de la camera se deschide, si atunci am hotarat sa nu zic nimic, doar sa ma ridic si sa ma duc sa mananc ceva. Dau sa ies din camera, cand ma intreaba:
-Nu te schimbi, caci vad ca nu te-ai schimbat.
-Nu e treaba ta ce fac eu, asa cum nu e treaba mea ce faci tu! Si am trantit usa, fara sa mai zic nimic, lasandu-l in camera.


_____________________________________________________________________________________


In Hiroshima, vremea era foarte urata, Ai si Renji, stand in casa, iar din plictiseala au inceput sa se certe, ca nu e curat in casa, si alte lucruri prostesti.
-Renji, cand ti-ai facut ultima data ordine in dulap?
-Ce, esti mama de ma intrebi daca am facut curat? Nici macar ea nu ma intreba.
-Dar, acum esti mare si nu sunt mama ta, asa ca fa un chin si mai fa si tu curat. Tot timpul trebuie sa strang dupa tine…
-Bla, bla, bla… zise tanarul plictisit uitandu-se la televizor.
-Renji!
-Ce vrei? Poti sa scazi volumul, ca nu aud la televizor?
-Televizor? Cum adica te uiti la televizor? Eu urlu degeaba aici? Striga Ai cat putu de tare si se aseza in fata televizorului din camera.
-Cine te pune sa urlii ca descreierata pe aici, punand accentul pe cuvantul “urlii”, si poti sa te tragi din fata televizorului, ca nu vad? Spuse pe un ton la fel de plictisit.
-Eu renunt, oricat as incerca, tu nu te schimbi. Ofta si se aseza si ea pe canapea langa Renji. Ce e la tv?
-Un film de groaza…
-Nu am chef sa ma uit la un film de groaza… hai sa facem altceva…
-Ce?
-Nu stiu, zi tu ce sa facem… incepu sa se agite Ai pe canapea.
-Ce zici de… si ii sopti ceva la ureche, dupa care Ai inrosi putin, dar isi reveni si accepta. Dupa ce accepta, Renji lasa telecomanda pe masuta aflata in fata canapelei, si se napusti asupra ei dupa care ii linse buzele, si o saruta apasat pe gura, explorandu-i gura. O culca pe canapea, dupa care ridica bluza avuta pe ea, ramanand doar in sutienul rosu. Dupe ce ii explora gura, cobora incet pe gat, muscand de pielea fina, niste firicele rosii curgand, dar au fost imediat linse de acesta, iar semnul facut de el insemna faptul ca ii apartinea. Incet ii desfacu si sutienul, dar nu inainte de a-i da pantalonii jos, ramanand doar in lejeria intima. Gura lui explora mai cu pasiune sanii acesteia, facand-o sa scoate niste sunete mici, inabusite. Se dezbraca si el, iar presiunea din camera deveni din ce in ce mai sufocanta, dar pentu ei nu conta asta. Amandoi goi in propiul apartament, nu era nici o problema, doar sa nu ii deranjeze cineva. La scurt timp, Renji a patruns-o scurt, dar fiind obisnuita cu durerea aceasta nu a tipat deloc, doar a inchis ochii si doua lacrimi si-au dat drumul. Acesta incepu sa o patrunda din ce in ce mai repede si mai puterninc, facand-o sa geama de placere, Renji savurand orice sunet pe care aceasta il scotea. Placerea era din ce in ce mai mare, pozitiile din ce in ce mai provocatoare. Dupa doua ore, Renji cazu ca si mort, plin de transpiratie peste Ai, rasufland foarte greu, dar nici tanara nu era mai prejos, si ea fiind obosita. Imediat dupa ce si-au mai dat cate un sarut, amandoi au adormit imbratisati pe canapea.


________________________________________________________________________________________


Stateam in bucatarie invartind lingura in farfurie, fara sa am pofta de mancare si fara sa inghit ceva macar. Hitomi facu un dus, si parca nici nu ii pasa ca acum cateva ore a fost cu altcineva. Era foarte linistit, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. In bucatarie se afla un televizor, pe care l-am aprins, si ca de obicei nu era nimic interesant de vizionat, si am lasat pana la urma sa vad stirile. “Ieri dimineata in Tokyo a fost zarit un criminal cautat de politie, care se presupune ca a omorat mai multi tineri cu varste cuprinse intre 15 si 22 de ani, dar majoritatea predominand fete. De cateva saptamani acesta a fost dat disparut…” asta era stirea cand am mutat pe canal, dar chiar nu imi pasa…
-Ce e la televizor? Si pofta buna.
-Mda, mersi, si nimic interesant, doar stirile. Ziceam eu plictisita dar in acelasi timp nervoasa.
-Pot sa stiu si eu ce e cu tine? De cand am venit acasa, nici ca nu vorbesti cu mine, si imi raspunzi pe un ton rece.
Idiotul, nici nu isi da seama… sau se face… sau doar acasa era pisicuta, si la scoala tigrul. Cel care stia acest lucru era el.
-Ma duc sa dorm, ne vedem maine dimineata… sau cand ai tu chef… i-am zis pe un ton incet. M-am ridicat de la masa, cu gandul sa ma duc sa dorm, dar am fost oprita de el, prinzadu-ma de mana. Lasa-ma, ce te-a apucat?
-Nu iti dau drumul pana nu te hotarasti sa imi raspunzi. Si vorbesc destul de serios. Spuse el pe un ton hotarat si calm.
-Nu iti spun nimic, si da-mi drumul, am spus eu smucindu-ma din mana lui, zburand direct in camera noastra si inchizand usa. Dupa putin timp, il vad stand langa usa, dar nu vroia sa intre, si el ma vede cu niste haine si pijamaua.
-Ce faci cu alea? Unde mergi?
-Ma duc sa dorm, caci sigur nu ai vrea sa dormi cu mine, asa ca noapte buna. In sinea mea explodam deja, fiindca fiinta din mine vroia sa iasa si sa sa il sarute, dar nu. M-am schimbat fiindca si el s-a schimbat fata de mine, si nu am de gand sa plang ca o pisica ce vrea sa fie atinsa macar o data. Eram hotarata sa il fac pe el sa fie ca mine, gelos, si sa vada cum e cand persoana iubita iti promite ceva si te lasa balta pentru altcineva.
-Dar unde vrei sa dormi?
-In camera de oaspeti, dar daca nu iti convine, voi dormi la vecini, caci am unde.
-Normal ca nu vreau sa dormi la vecini, si nici in camera de oaspeti, vreau sa fii langa mine.
-Du-te si adu-o pe fufa aia cu care ai fost astazi, si sa se culce ea cu tine.
-Despre ce vorbesti? Ce fufa ca nu inteleg?
-Hmm, ori esti idiot, ori un bun actor. Daca esti idiot atunci pune capul ala la contributie si gandeste, de aceea il ai, iar daca esti un bun actor si faci pe victima, sa stii ca iti reuseste. Si gata cu palavrageala, vreau sa dorm. Intru in camera de oaspeti, trantesc usa, si ma pun jos sprijinandu-ma de ea. Am vrut sa dau drumul tuturor lacrimilor, dar m-am abtinut. Nu mai sunt acea fata care vroia sa fie protejata de el, fiindca cineva ma raneste, asa ca de acum o noua Nina renaste. Dupa ce m-am imbracat m-am pus in pat, si am adormit pe loc…

Capitolul 3


Razele soarelui erau pe fata mea, iar eu somnoroasa fara nici un chef de a ma trezi. Realizam intr-un sfarsit ca e ora 11:00 dimineata si cum a trecut zilele de scoala, cam greu, dar au trecut… Lucrurile cu Hitomi au fost la fel: eu nu vorbeam cu el, iar daca vorbeam, ii spuneam ceva dur si pe un ton ironic. Stiu ca nu merita sa il tratez asa, dar totusi… pentru ce mi-a facut nu stiu ce sa mai cred. Poate ar trebui sa o las mai moale, si asa ne impacam. Recunosc, zilele astea nu a mai aparut nici macar o fata in preajma lui, dar nu stiu de ce. Oare le-a respins el, sau ele nu au mai vrut sa se apropie de el. Prea multe intrebari pun si eu de dimineata, ar trebui sa ma duc sa fac un dus, dar nu am chef. Ma intorc sa cobor din pat, dar nu am observat ca m-am incurcat cu piciorul in cearceaf si am cazut pe spate de pe pat. BUFF! Asta doare, ziceam eu inca pe jos, parca asteptand sa ma culeaga cineva. Hitomi intra pe usa speriat ca ce am patit, iar eu am luat o carte de pe noptiera si am aruncat-o in el, reusind sa il lovesc in cap, facandu-i un cucui destul de mare, iar el pleca injurandu-ma de mama focului. Se pare ca am dat-o in bara de dimineata, dar ce sa ii fac daca vine la mine in camera fara sa bata la usa si pe deasupra, daca ma vedea dezbracata? Gata, acum ca am facut inviorarea de dimineata cu o cazatura si cateva injuraturi la adresa mea, ar trebui sa ma apuc o data sa fac baia aia nenorocita. Dupa o jumatate de ora, ies si eu din baie, ma imbrac cu ceva lejer, fiindca afara cred ca erau vreo 30 si ceva de grade, iar eu nu vreau sa ma imbrac gros, doar nu o-i fi nebuna. Gasesc prin dulap o rochita neagra scurta, un maieu alb cu modele negre pe el si in picioare o pereche de pantofi cu toc. Ma gandeam sa ies putin pe afara, caci poate aerul acesta deja imi afecteaza creierul. Nu prea am chef sa mananc acasa, asa ca decid sa iau masa in oras. Ies din bloc, si aerul curat, pasarelele ciripind, vantul care adie usor ma inviora, imi dadea putere. Ma gandeam sa iau masa la un restaurant deosebit de cele pe care le frecventez de obicei, si sa mananc ceva special. A, am uitat sa mentionez ca Hitomi a pornit de acasa imediat dupa ce l-am lovit, fara sa imi zica nimic, lasand doar un biletel pe frigider in care scria ca iese in oras. Sincer, nu am nici o idee unde ar fi putut pleca, dar mai bine ca nu stiu, cred. Am pornit spre un restaurant, cand nefiind atenta intru intr-o persoana.
-Imi pare nespus de rau, cred ca sunt cam adormita in dimineata asta…
-Nu e nimic, si neata somnoroaso.
-Hana, ce ma bucur ca te vad. Ziceam eu cu un zambet mare pe fata sarind pe ea imbratisand-o cu toata puterea mea.
-Mai incet, ca ma sufoci, zicea Hana abia reusind sa scoata ceva. Observand ca aproape o strangulam, i-am dat drumul, frecandu-ma putin pe cap si afisand un zambet destul de mare.
-Scuze, dar ma bucur ca te vad, parca a trecut o eternitate de cand nu te-am vazut.
-Mda, o eternitate la tine inseamna cateva ore…?
-Da, fac eu pe bonsuflata.
-Bine, daca asa zici tu. Dar ce faci pe aici? Sa nu zici ca veneai la mine?
-Asa de rea sunt incat nu iti pare bine ca ma duc la tine?
-Nu nu nu… incepea Hana sa se eschive, dar si eu o tachinam.
-Oricum, nu ma duceam la tine, ma duceam la un restaurant, sa mananc ceva, ca mi-e cam foame. Dar tu unde mergeai?
-Pai, ma gandeam sa ma duc si eu sa mananc si eu ceva, dar mai intai trebuia sa ma intalnesc cu o prietena in parc.
-Pot sa vin cu tine? Fiindca nu vreau sa raman singura, si pe deasupra ma voi duce oriunde vreti voi sa mancati. Te rog, ziceam eu cu niste ochi de catel nevinovat, care convingeau pe oricine.
-Ce ma fac cu tine, zicea Hana punandu-si mana pe cap. Poti veni… dar sa nu ma zapacesti total astazi ca te las pe tine sa platesti tot ce mancam noi azi.
-Am inteles sa traiti, spuneam eu adoptand stilul de salut militar. Pornind spre parc, Hana se uita sa vada daca o vede pe prietena ei, dar fara nici un folos. Ne-am gandit sa mergem putin mai in centrul parcului fiindca chiar daca incercam sa o sunam, nu raspundea, probabil, nu a avut telefonul la ea. Trecu aproape un sfert de ora, dar noi am incetat sa mai inaintam, si ne-am asezat pe o banca aflata in apropiere. Timpul trecea greu, dar cum noi doua povesteam tot felul de chestii si intamplari amuzante, am observat pe cineva care se apropia de noi, strigand din toate puterile numele Hanei.
-Imi pare rau ca am intarziat, dar se pare ca a fost accident pe doua strazi mai in jos, si era trafic mare, iar telefonul... caci stiu ca ma vei intreba Hana, l-am uitat acasa.
-Nu e nimic, si apropo, sa va fac cunostiinta: Nina, Yumi; Yumi, Nina.
-Imi pare bine, ziceam eu dandu-i mana.
-La fel, spuse si ea dand mana cu mine.
-Deci, mergem sa mancam pana la urma, ziceam eu. Murim de foame aici.
-O, de cand asteptam sa zici asta, facea Hana frecandu-se pe burta in semn de foame.
Pornim noi razand pe drum, eu imprietenandu-ma cu Yumi, si am zis sa o luam prin parc pe o scurtatura care ducea la un restaurant foarte bun. Trecand pe langa o banca, observam ca se aflau doua persoane foarte cunoscute, dar nu stiam de unde le cunosc, fiindca nu le vedeam fetele, din cauza ca erau prinsi intr-un sarut pasional, dar mi se parea ca il cunosc de undeva pe baiat dupa forma spatelui, insa am renuntat sa mai ma uit la cei doi, fiindca nu e frumos sa te uiti la altcineva in timp ce se saruta sau fac alte chestii. Ajunse la restaurant, am comandat tot ce a venit la rand, si ne-am pus sa mancam cu pofta, dar eu am ramas cu gandul la cei doi tineri de pe banca...

oke cum ti-am mai zis iubesc acest fic sunt tare curioasa sa vad pe cine a vazut Nina in parc ...
Thoamne te roooog ... nu ma mai face sa astept mult ca o sa inebunesc aici in fata pc-ului pune urmatorul capitol cat mai repede ...
Gambate ^^

Am scris in sfarsit continuarea, sper sa va placa si scuzati greselile.


Capitolul 4


In ziua aceea am mai fost cu fetele prin oras, ne-am plimbat, am fost la cumparaturi, mai bine zis am invadat magazinele. Obosita, am ajuns si eu acasa, trantindu-ma pe canapeaua aflata in living, fara sa zic nimic, eram asa de obosita astfel incat, am adormit. Insa am auzit cum usa de la dormitor se deschide, si cineva se apropia de locul unde ma aflam, ridicandu-ma in brate. Era Hitomi, asta stiam sigur, fiindca ii simteam parfumul. Nu puteam sa deschid ochii asa ca m-am lasat purtata. Dar simteam ceva ciudat in afara de parfumul lui: inca un parfum, care era de femeie. Am zis sa verific dimineata chestia asta, acum vroiam sa dorm. Intr-un sfarsit, am simtit ceva moale: era patul din camera noastra, banuiesc, si cum Hitomi ma dezbraca de hainele avute pe mine. Dupa cateva sarutari primite de la el pe frunte, am adormit, fara sa mai aud, simt nimic, am plecat in lumea viselor.

De dimineata aud un zgomot insuportabil: era ceasul care anunta ca trebuie sa ma trezesc, fiindca am multe de facut. Il iau de pe noptiera, si il arunc sub pat, prima ora oprindu-l. Mi-am pus perna pe cap, si m-am pus din nou sa dorm. Dar nu am inchis ochii bine, ca cineva imi ia perna de pe cap, si ma saruta suav pe gura.
-Buna dimineata, somnoroas-o. Nu crezi ca ai dormit destul? Haide, ridica-te din pat si sa mergem, ne asteapta masina afara.
-Deja e aici? Strigam eu agitata, ridicandu-ma din pat. De ce nu m-ai trezit mai repede?
-De unde vroiai sa stiu eu ca masina vine mai repede cu un sfert de ora? Oricum, ti-am pregatit hainele aici, ca sa te poti imbraca mai repede. Haide, te las sa te imbraci.
-Inainte sa pleci, tu m-ai dus aseara in pat? Tu m-ai dezbracat? Daca da, unde sunt hainele mele? Intrebam eu, de parca el era la un interogatoriu.
-Hmm... eu te-am pus in pat, eu te-am dezbracat si hainele sunt in cosul cu rufe, acolo cu ale mele. De ce?
-Pai am vrut sa stiu si eu, si vreau sa vad daca pot sa scot o pata de pe haina, dar nu am timp, asa ca o las pe altadata.
Am inceput sa ma dezbrac si sa ma imbrac cu ceva usor, cum ar fi o pereche de pantaloni scurti negrii, si un maieu fara bretele tot de culoare neagra, care pornea de la piep in jos, bana la coapse. Mi-am pus un colier din diamante, o bratara din aur la mana si una la picior, mi-am pieptanat parul si m-am dus repede pana in baie, sa nu ma observe Hitomi. Am cautat camasa ce a avut-o pe el ieri, sa vad daca ce am simtit eu aseara a fost adevarat sau doar imaginatia unui om obosit. Cautam camasa disperata, nu o gaseam, si pana la urma am gasit-o, era pusa la fundul cosului. Cam ciudat, dar sa zicem. Am luat-o si am mirosit-o: mirosea a doua parfumuri, unu care il folosea el, si unul de femeie, iar eu nu folosesc un parfum asa de ieftin. Am decis sa o pun la loc, dar am observat ceva roz pe guler: avea urma de buze, de buzele unei femei, de rujul unei femei. Atunci eram nervoasa, dar decisa. Am terminat sa ma aranjez, asa ca am plecat luandu-mi poseta. Am coborat amandoi, si am urcat in masina. Era masina familiei mele, care a venit dupa mine sa ma duca la aeroport, si el vinea cu mine. Atat putea sa faca si el. Tot drumul nimeni nu a scos nici un cuvant, doar telefonul meu suna intr-una. Dar nu aveam chef sa raspund.


FLASHBACK

-Ce spui tu acolo? Cum adica pleci? Pentru cat timp? Tipa Hana la mine, mai rau cum face trenul. Eu nu stiam cum sa scap de ea, dar nu reuseam, asa ca trebuia sa ii raspund. Yumi, statea si se uita la noi doua.
-Pai, plec pentru o saptamana la Paris, fiindca asa m-au rugat ai mei. Am reusit sa zic si eu, in sfarsit, iar Hana nu mai zise nimic.
-Dar nu mai mult de o saptamana, bine? Si cand pleci? Ca sa stiu si eu, sa nu mor proasta.
-...
-Spune o data, for the name of God! Incepea Hana sa urle si sa vorbeasca in engleza.
-Maine dimineata. Ziceam eu lasand capul in jos.
-Whaaat? You must to be jocking. Mai spuse Hana inca o data, luand o gura de apa din paharul aflat pe masa. Bine ca nu mi-ai spus, dupa ce ai plecat. Cum ai putut sa imi faci asa ceva? Yumi zi si tu ceva, nu numai eu.
-Ce sa zic? Spuse tanara care acum scoase si ea un sunet, dar speriata de atitudinea Hanei.
-Ieri am aflat si eu, si am uitat sa iti spun din cauza ca ne-am distrat prea bine azi. Incepeam eu sa spun, aproape plangand. Dupa ce m-a vazut ca era sa dau apa la soareci, Hana m-a imbratisat, si m-a iertat ca nu i-am spus, dupa care i-am povestit absolut tot.

END FLASHBACK


-Domnisoara, am ajuns! Zise soferul trezindu-ma la realitate, deschizandu-mi usa de la masina.
-Iti multumesc, ii raspund eu intr-un sfarsit. Cobor din masina, si observ cata lume era la aeroport. Din departare o vad pe sora mea facandu-mi cu mana, si pe fratele meu cum statea lejer langa ea. L-am luat de brat pe Hitomi si am pornit cu totii in aeroport. Inainte sa plec, i-am rugat pe cei doi frati ai mei, sa mearga inainte, caci voi merge si eu, doar sa vorbesc ceva cu Hitomi.
-Hitomi, inainte sa plec, vreau sa imi raspunzi sincer la urmatoarele intrebari. Ma mai iubesti? Si nu zi doar da, spune si cum.
-Ce gluma e si asta? Te-ai trezit cu fata la cearceaf?
-Raspunde odata.
-Bine. Da, te iubesc ca pe o iubita.
-Daca asa ma iubesti, atunci de ce ma inseli?
-Ce vrei sa spui? Eu nu te insel.
-Nu conteaza. Daca ma iubesti, in aceasta saptamana in care voi fi plecata, nu vei umbla cu nimeni, iar daca nu ma iubesti, doar spune-mi, ca sa stiu, sa plec linistita.
-Nu inteleg ce vrei sa spui cu asta... el ramase uimit la tot ce am zis eu, dar nu stiu daca a fost uimit ca i-am zis asta sau daca aflasem ca ma inseala.
-Acum trebuie sa plec, mai vorbim la telefon si pe net. Pa.
Doar atat i-am mai zis, si nimic altceva. Am plecat fara sa il sarut, si nici macar nu m-am uitat inapoi. El a ramas acolo, uitandu-se cum eu dispar. Dar ceea ce nu stia e ce se va intampla in continuare...

umm...nu mai am cuvinte ... mai lasat cu gura cascata wtf ?!?! Hitomi o inseala pe Nina ... in locul ei cred ca-l omoram >.<" ... insa imi place atitudinea ei
ufff...abia astept nextul XD ... gambate ^^ *chuu*

Oooo prea tare Aly!Si sunt a doua.Hi hi hi.NU pot sa cred....Nina pleaca,Hitomi s-ar putea s-o insele si Hana(adica eu:)) ) a luat-o razna .Foarte reusita povestea si esti un adevarat artist my dear friend:DSi nu stiam ca eu vorbesc si in engleza cand sunt nervoasa.Dar stai asa!Eu chiar vorbesc!Mi-ai citit gandurile:)).Asa sper ca cei doi sa se impace sau nu stiu..>Succes!

WoW__sooper continuare__se pare ca Hitomi nu e deloc cuminte (cred) _sper sa se rezolve problemele dintre Nina si Hitomi__si el sa fie cuminte in saptamana care este Nina plecata (ceea nu prea cred...dar in fine )__abia astept sa vad ce se va intampla in continuare___
Bafta in continuare & gambate

Te rog sa continui.E super povestea si deabia astept sa vad cum continui.Sper sa vina cat mai repede.Ja ne!

Stay putin adica eu am citit capitolul de cand l-ai pus si n-am lasat comment ? mdaa.... baka...... Superb capitolul oricum si te astept inca , sa-l pui pe urmatorul .. oricum , inteleg , stiu cum e sa n-ai inspiratie

Ce marfa e....abia astept urmatorul capitol.....ah......

Sooper capitolele
Love it!
Abea astept next
Repede repede
Ja ne ^^

mda, stiu ca am cam intarziat, un pic cam mult, dar ce sa fac: scoala e pe capul meu, tata la fel, -_-" si nu prea am timp... dar am scris un pic mai mult si sper sa va placa... am cam multe greseli, dar noh, la ce chef am avut sa sciu, stiti voi cum e XD... i hope that u'll enjoyed it...

______________________________________________________________________________

Capitolul 5

Calatoria mea in Franta a fost minunata, m-am distrat de minune, mai ales ca am avut ce sa vad. Vremea placuta si calda, cu soarele care stralucea pe tot cerul, numai bine puteai sa te plimbi cu familia, cu prietenii prin parc sau prin oras. Turnul Eiffel, era de o frumusete rar intalnita, mai ales seara cand luminitele se aprindeau luminand intregul oras.
O singura data am prins o zi foarte urata, cu o ploaie infernala, la fel si zgomotele provocate de tunete. Fulgerele care se afisau pe cerul innorat si intunecat, erau superbe, ca niste luminite ce faceau cerul sa scanteieze. Era si mai frumos daca fiinta iubita era alaturi de mine, dar pentru ultimele lucruri ce le-a facut, nu il pot ierta. A trecut ceva timp de cand am fost in Paris, iar acum ma aflam in avion, singura, fiindca fratii mei au ramas in Paris, pentru niste probleme de-ale familiei. Ei nu a vrut in nici un chip sa raman si eu, ci sa plec si sa trec pe la cineva acasa, sa las un pachet. Nu stiu ce continea, dar era foarte important, si trebuia sa ajunga neaparat la acea persoana. Numai tin minte numele lui, dar stiu ca era scris pe pachet, impreuna cu adresa acestuia.
Linistea din avion era inspaimantatoare, dar placuta. Nu auzeai nici macar un ras, un cascat sau o vorba. Desigur ca era noapte, si toata lumea dormea, in afara de mine, care stateam si ma uitam pe geamul avionului. Langa mine se mai aflau inca doua persoane, o femeie si un barbat. Banuiesc ca erau sot si sotie, fiindca se vedea prin reactiile ce le aveau. Abia asteptam sa ajung la noua casa, sa ma pun odata in pat, si sa dorm pana vreau eu, iar Hitomi, nu mai stiu ce a facut, dar stiu insa, ca nu m-a sunat, desi stia numarul meu de telefon, si nici nu mi-a scris. Banuiam ceva ciudat, dar nu stiam ce, si asta ma framanta, chiar daca am stat atata timp in Franta. Intr-un sfarsit, de atata gandit, am adormit si eu, cu capul indreptat spre geam. Stewardesele erau foarte amabile, servind fiecare pasager aflat in acest avion. Rar intalnesti atata amabilitatea la serviciile oferite de echipele ce lucreaza in aeroporturi.

*

**

Timpul a trecut, si eu am ajuns in sfarsit acasa. Am fost trezita de o stewardesa, care m-a anuntat ca am ajuns, si era timpul sa ma cobor. Ajunsa jos, observasem ca nimeni cunoscut nu venise sa ma intampine, si am zis ca nu are rost sa mai astept, asa ca am pornit mai departe. La iesire din aeroport, o persoana imbracata intr-un costum negru, m-a invitat la o masina, mai bine zis limuzina. Atunci mi-am adus aminte, ca fratii mei au aranjat o masina sa ma duca acasa. M-am urcat in vehicul, dupa care am asteptat sa ajung acasa.
Dupa cateva ore, am ajuns in fata unei vile superbe, ca in povesti, dar pentru mine nu era imposibil sa am una, fiindca sunt bogata, si am tot ce imi trebuie datorita parintilor mei. Desi m-a intristat gandul acesta, mi-am revenit repede, intrand in casa cea mare cu zambetul pe buze. Era foarte mare, si recunosc, ca nu am stat niciodata intr-o casa asa de mare, dar niciodata nu e tarziu. Dar totusi, nu stiu de ce am o casa asa de mare? La ce imi foloseste, fiindca voi fi singura, si e cam mare pentru o singura persoana.
De cum am intrat, cateva servitoare au sosit sa ma intampine, si mi-au urat bun venit, aratandu-mi apoi unde va fi camera mea. Casa era frumos decorata, cu un stil anume, dar modern, scarile ce duceau sus la etaj, erau frumos aranjate, cu un covor rosu si niste flori pe fiecare scara. Urcate sus, am ajuns in camera predestinata mie, unde pe usa era afisat numele meu, si desigur cand am intrat, am fost placut surprinsa de imaginea ei: peretii vopsiti erau in culoarea albatra asemenea oceanului, patul fusese amplasat pe partea stanga, avand lenjeria alba, ca spuma laptelui, dulapurile pe partea dreapta, alaturi de un birou cu un laptop si un loc unde sa ma pot machia. Noptierele stateau langa pat, cu o veoza pe ele, si am mai observat ceva: cateva papusi erau puse pe pat si pe fotoliile aflate pe partea dreapta cum intrii. Cum le-am vazut, am sarit sa le vad, sa le ating, si parca sa ma joc cu ele. Era putin cam ciudat la varsta mea sa fiu atat de copilaroasa insa nu ma puteam abtine. Inca imi plac papusile. De cand mi-a daruit mama prima papusa, am prins drag de ele.
Servitoarele au plecat, si m-au lasat in camera, inchizand usa, dar nu inainte de a-mi spune ca am propria mea baie privata in drapta. Macar nu ma voi certa cu nimeni care va face baie primul. Intr-un sfarsit, am decis sa fac un dus rapid, si apoi sa dorm dusa.
Chiar daca soarele s-a ivit pe bolta cereasca si era dimineata, eu tot vroiam sa dorm cateva ore bune, sau poate chiar mai mult. Dupa un dus relaxant am luat o papusa si m-am bagat in pat .
Pana a doua zi nimeni nu a reusit sa ma trezeasca, chiar daca ar fi vrut.
Era dimineata, si soarele deja isi facea aparitia, aruncandu-si razele sale pe fata mea, si detestam asta, mai ales ca eram in partea in care soarele rasare. M-am trezit frecandu-ma cu mainile la ochi, si am cascat cu pofta. Se parea ca dormisem o zi intreaga ceea ce dovedea ca eram mai obosita decat credeam eu. M-am uitat la ceas, si observasem ca era 8:00. Trebuia sa ma ridic, sa fac un dus, sa ma imbrac si desigur sa cobor sa mananc ceva, fiindca mi-e foarte foame. Sincer, as manca orice mi-ar iesi in cale.
Dupa o jumatate de ora de facut dus si de imbracat, am coborat in bucatarie. Purtam o fustita mini, de culoare alba, un maieu rosu cu modele albe pe el si in picioare o pereche de papuci lejeri. La par eram prinsa in coada, fiindca nu aveam chef sa imi las parul desfacut, dar in schimb mi-am lasat doua suvite de par sa imi „curga” pe fata, asa ca tot e ceva.
Imi aleg ceva la nimereala din frigider. Sincer aveam de unde sa aleg, de la cele mai alese aperitive pana la cele mai apetisante deserturi.
Ma asez mai apoi la o masa mare si incep sa mananc. Dupa ce termin incep sa privesc trista pe geam intrebandu-ma in sinea mea: ,,Oare ... de ce mi-a facut Hitomi asa ceva?” Am terminat de mancat si am zis sa duc acel pachet ce mi l-au dat fratii mei. Soferul a pregatit masina in timp ce ma aranjam, am luat pachetul si m-am urcat in masina.
Intr-un sfert de ora, am si ajuns la casa acestuia, coborand din masina, si uitandu-ma pe afara sa vad daca era cineva. Nu era nimeni, doar o mica pisica alba si pufoasa care mieuna. Am luat-o in brate, si am zis sa merg sa bat la usa, sa vad daca era cineva acasa. Am ciocanit, si dupa ce am stat vreo 2 minute in fata usii, in sfarsit mi s-a deschis usa.
Un baiat cu parul castaniu spre deschis, cam ciufulit dar si lung in spate, ochii la fel ca si culoarea parului, imbracat cu o pereche de jeansi si o camasa care avea si o cravata. Cercelul din partea stanga a urechii il facea sa para ca un baiat rau, dar super tare. Recunosc ca m-a impresionat cand l-am vazut prima oara, dar trebuia sa fie ca orice baiat care umbla tot timpul dupa fete, si umbla cu baietii din gasca prin baruri.
-Buna… cred… te pot ajuta cu ceva? Zise el cu o voce angelica, ce te facea sa crezi ca ai intalnit un inger.
-Aaa… eu ramasesem putin muta, si nu mai stiam ce sa raspund… vocea imi rasuna in minte, si nu o mai puteam scoate, pana cand pisica din brate m-a speriat ingrozitor, cand a sarit la el in brate. Scuze, nu am fost atenta! E a ta pisica? Ce idioata puteam fi, nu am putut sa il intreb si eu altceva…
-Da, e a mea, am cautat-o peste tot acum cateva minute, si vad ca era a fara, la tine in brate, iar ea stie ca nu are cauta afara. Stii ce patesc pisicile neascultatoare? Zicea el in timp ce mangaia pisicuta. Cand se uita la mine, presimteam ca se uita defapt prin mine. “Ce era oare sentimentul acesta? Oare nu se poate sa fie acelasi sentiment pe care l-am avut atunci…” Deci, te pot ajuta cu ceva, fiindca tu m-ai ajutat deja, gasindu-mi pisica? Intreba tanarul afisand un zambet care putea fermeca pe oricine.
-D… da… da! Am spus si eu intr-un sfarsit. Am venit sa duc un pachet de la fratii mei care sunt acum in capitala Frantei. Ziceau ca e foarte important, asa ca am venit la aceasta adresa, sa il aduc. Il cunosti cumva din intamplare pe Kouhei Yoshiro? Se pare ca pentru el e acest pachet.
-Il ai in fata. Eu sunt Yoshiro, imi pare bine de cunostiinta. Si tu esti?
-A, am uitat sa ma prezint. Eu sunt Nina. Imi pare bine. Poftim pachetul, si acum plec, mai vorbim atunci.
-Stai nu vrei sa intrii inauntru, sa servesti ceva? Intreba el cu un glas delicat.
-Nu multumesc, am stat prea mult in casa ieri si cum am fost plecata, as fi vrut sa mai vizitez putin orasul, daca nu te superi, asa ca mai vorbim.
-Atunci ma astepti pana las pachetul? Fiindca vreau si eu sa ies putin pe afara, fiindca tot in casa am stat si am lucrat. Mai trebuie sa trag si eu o gura de aer. Incepu el sa zica razand.
-Bine, te astept aici atunci. Dupa ce a intrat el in casa, sa lase pachetul, eu m-am dus sa ii zic soferului ca ma duc pe jos acasa, asa ca sa nu ma mai astepte, fiindca eu ma voi plimba putin mai mult timp prin parc.
Imediat apoi, a aparut si Yoshiro, imbracat ca si acum cateva minute, si ne-am indreptat spre parc, unde am hotarat sa mai vorbim despre noi. Se pare ca nu are prietena, si eu i-am zis ca am inca, desi nu prea merge asa de bine relatia. Cum ne plimbam noi prin parc, timpul trecea, si noi inca nu ne saturam de plimbat. Era chiar placut sa te plimbi cu el, mai ales ca ma facea sa rad de fiecare data cand zicea ceva amuzant.
In parc era plin de copii cu parintii acestora, ce se jucau, se dadeau cu rolele si se plimbau cu bicicletele. Ma deranja faptul ca nu erau atenti si puteau in orice clipa sa intre in tine, din greaseala. Si uite, la ce ma gandesc asta era sa se si intample: era sa intre cu bicicleta in mine, iar norocul meu a fost ca daca nu era Yoshiro, era sa fiu acum la spital. El ma prins de mana si m-a tras din fata bicicletei, cazand amandoi pe iarba din parc, dar eu pe jos si el deasupra mea. Nu stiam ce sa zic, el stand peste mine, uitandu-se cu ochii aia la mine… nu ma miscam, nu clipeam, absolut nimic… si inauntrul meu, simteam ca si cum mii de fluturi zburau, dar nu reuseau sa iasa, producandu-mi mie neplaceri…
Oare… oare, ce insemna toate acestea?


Yoshiro

Spoiler:

yeeey ai pus continuarea ... pot spune ca e superb ... insa n-am inteles un lucru ea unde sta acuma ca ai zis ca nu mai locuieste cu Hitomi ? ... ehh fie voi intelege eu intr-un final ... imi place mult cum ai descris .. iar de noul personaj nu mai zic :X e un scump si jumatate :X8-> chiar zici ca e un inger ... am eu o intentie sau se va infiripa ceva intre Nina si el ... ce n-as da ... iar Hitomi sa afle si sa devina gelos , iar apoi BUM ! o lupta intre baieti pentru Nina [ imaginatia mea a luat-o razna ... cred ca e din cauza ca am luat primul volum din Twilight ]
orikum sper ca vei pune repede urmatorul capitol si la celelalte ficuri de asemenea
Gambate *chuu*

Deci , am reusit si eu sa intru pe aici ... Continuarea mi se pare super chiar nu stiu ce sa zic , n-am atata inspiratie pentru un comentariu Am vazut doar cateva mici greseli de tastare in rest e super..... vad ca te descurci mult mai bine ca mine la descriere , si te invidiez xD..... Succes in continuare!

Ooo Aly ai postat continuarea :X:X Pai sti parerea mea pentru ca deja ti-am zis-o dar cu ce-ai completat....WOW! SUperb draga mea de ce se va alege de cuplul Nina+Hitomi? Acum se indragosteste de altu si bietul Hitomi e lasal in urma.... De ce nu l-am luat eu pentru fic-ul meu mai devreme? SCuze scuze.
Foarte frumos Aly te-a intrecut pe tine:X

...YUUPY!!!...ai pus continuarea....plashe moolt ...imi place descrierea...cum ai descris Parisul si toate cele...vreau si yo sa merg la Paris ...Se pare ca si-a facut aparitia un personaj nou...imi place Yoshiro (deocamdata)...nesimtitul de Hitomi ...sper sa plateasca de nepasarea lui ....se pare ca ficul ia o alta intorsatura (adica alte cupluri etc.etc.)si cred ca stiu cum va fii n continuarea ....abia astept continuarea...care sper sa fie cat mai repede....
spor in continuare!!!

Buna Aly!Ma bucur enorm ca ai pus continuarea.Oh,ma tii in suspans de fiecare data.E dragut baaitul asta Yoshiro,cine stie poate va fi cu el si ii va face in ciuda lui Hitomi..Greseli nu am observat si ma bucura asta.Progresezi pe zi ce trece..capitolele sunt din ce in ce mai lungi(lucru care il ador) si dialogul e interesant si nu sec.Bravo!Te felicit deoarece ai ajuns o mare scriitoare
Astept continuarea cu nerabdare
Bye,bye!

O doamne...daca ar exista un desen asa....pai cred ca as inebunio pe Yumi la SCOALAAAAAA!Abia astept urmatorul capitol....gambate *chuu*

Cap 6. Intalnirea…


A doua zi a venit cu pasi repezi, si nici nu mi-am dat seama ca a si trecut ziua de ieri. Sper sa pot uita ce s-a intamplat si sa nu ma mai intalnesc cu el… Am intrat pe poarta facultatii, si groaza m-a cuprins… groaza de a-l intalni pe Hitomi si de ai da o explicatie referitoare la hotararea mea. Era chiar ciudat faptul ca nu imi pasa ca stau intr-o casa asa de mare, si singura pe deasupra. De la un timp ma gandeam sa preiau firma tatalui meu, si sa nu mai continui facultatea, sau sa o termin mai tarziu. E o decizie foarte importanta si trebuie sa o iau cu foarte mare atentie.
La cat de ganditoare eram, intru in cineva neintentionat, daramand biata persoana pe jos. Privind-o mai cu atentie, constientizez ca era nimeni alta decat Ai. Fac niste ochi mari, incepand sa strig de fericire:
-AI!!! Ce faci aici? Cat ma bucur sa te vad!! Continuam, aruncandu-ma copilareste peste ea. Mi-a fost dor de tine, nebuno!!
-Hei, mai incet, ca ma omori! Ce e cu energia asta pe tine? Incepe sa rada.
-Doar ma bucur ca te revad, zic eu in timp ce doua lacrimi imi cadeau de pe chip.
-Sper ca nu plangi ca am venit eu! Zise ea ironica, dar in sens de gluma.
-Nu! Si am inceput sa rad.
-Asa te vreau. Mi se pare mie sau te-ai schimbat de cand nu te-am mai vazut?
-Dap, putin. Poate ca m-am mai maturizat. Dar nici tu nu ai ramas asa cum ai fost mai demult. Te-ai schimbat si ai devenit superba. Asta chiar asa era. S-a schimbat mult iar noul ei stil de rebela imi placea foarte mult. Parul ii devenise blond, fiind ravasit pe spate, hainele erau in pas cu moda adolescentilor, si anume: blugi ,,sfasiati” in anumite zone de culoare albastra, o bluza mulata, ce-i scotea in evidenta pieptul, de culoare mov si niste manusi de plasa, fara degete in paini. Dar Renji unde e? intrebam eu curioasa, mai ales ca nu il vedeam nicaieri.
-O poveste lunga… zise ea dandu-si ochii peste cap.
-Scurteaz-o! ziceam eu hotarata.
Imediat apoi, ne-am decis sa ne asezam pe o banca intr-un parc, aproape de facultate. Ne-am povestit vrute-nevrute, de ce Renji nu a venit (se parea ca avea ceva de facut, inainte sa vina si el aici) si de ce eu nu mai vorbesc cu Hitomi. I-am povestit si de baiatul nou ce l-am cunoscut in ziua precedenta si ce s-a intamplat intre noi. Nu a stiut ce sa mai spuna, doar a ramas uimita.
Din departare, se observau doua siluete cunoscute. Se pare ca erau Hana cu Yumi care ne urmarea neintentionat exemplul de a chiuli de la ore.
-Fetelor, cum de nu sunteti la cursuri? Intreb eu de parca eram sfanta care se dusese la orele plictisitoare insa folositoare pentru terminarea facultatii.
-Ooo… dar tu cand ai venit? Mirarea si confuzia din glasul Hanei se intelegeau foarte clar, facandu-ma parca putin sa ma simt vinovata.
-Pai… nu mergem mai bine la cursuri? Spun eu vrand sa ocolesc subietul.
-Nu ocoli subiectul! Cum te-ai putut intoarci si uita de noi?! Urla ea la mine nestingherita. Cred ca o suparasem foarte rau. Yumi, nu sta acolo si zi si tu ceva!
-Ce sa zic, Hana? Raspunse Yumi afisand un zambet pana la urechi.
-Pai, reproseaza-i ceva!!!!
-Pai… Nina, pot sa stiu de ce nu i-ai spus? Grai fata cu un glas atat de dulce, incat iti venea sa o strangi in brate.
-YUMI!!! ASTA E REPROSAT?!! Incepu sa strige si mai tare Hana.
-Hana!! Nu urla la mine ca nu mai vorbesc cu tine!! Incepea sa tipe si Yumi.
-La mine de ce tipi?! Ia-te de ea, nu de mine!
In timp ce cele doua fete se certau pe tema asta, eu incercam sa scap cu Ai dar nu am reusit, de data aceasta fiinda hartuita de cele doua fete. Cand apele s-au linistit, dar doar din partea lui Yumi pentru ca Hana, nu a incetat cearta… mai bine zis a incetat sa mai vorbeasca cu mine, iar eu timp de cateva minute bune, m-am tot rugat de ea sa ma ierte, dar fara nici o sansa.
Spre fericirea mea, ochii de catelusi au avut efect si fata m-a iertat, luindu-ne prieteneste in brate. Un tusit apasat din partea lui Ai se auzi, trezindu-ma ca o sonerie. Uitasem sa fac prezentarile si era destul de umilitor.
-Fetelor, ea e Ai. Ai ele sunt Hana si Yumi! Cele trei au facut cunostinta iar spre drumul de intoarcere catre facultate se intelegeau atat de bine incat parea ca se cunosteau de o viata.

[FLASHBACK]
-Deci asa a facut! Multumesc pentru serviciile oferite. Am sa va dau cecul cand voi ajunge in tara. Inchid telefonul, oftand si fara nici o exprexie pe fata, i-am poruncit soferului sa ma duca acasa.
Ajunsa acasa, am urcat direct in camera, incepand sa dau pe telefoane, contactand diferite persoane. Intr-o ora, am cumparat un apartament, am reusit sa angajez niste oameni, care in timp ce Hitomi nu era acasa, sa imi mute toate hainele, si lucrurile mele personale. Noroc cu detectivul ce a avut cheia mea, caci altfel nu reuseam sa imi iau ce aveam pe acolo. Terminand de vorbit, m-am aruncat pe pat si am grait: O sa regreti!
Am vrut sa dorm, dar cand am inchis ochii, sora mea a intrat pe usa sa imi spuna ca sunt...
[END FLASHBACK]

-Hey, visatoare-o... Trezirea, am ajuns. La ce te gandeai asa de intesns? Ma zguduia Hana, ca sa ma trezeasca, dar parca era cutremur.
-Hana, m-am trezit, nu ma mai scutuara. In sfarsit s-a oprit. Si nu ma gandeam la nimic. Sper sa o pot convinge, daca nu e vai de pielea mea.
-Serios, nimic important? Intreba Hana devenind suspicioasa, ridicand din spranceana.
-Da, nimic important. Si Ai unde e? Intrebam eu uitandu-ma in toate partile dupa ea.
-Mdah... se vede ca era “nimic important” ca nici nu ti-ai dat seama cand Ai a plecat.
-He he... mai bine mergem, ca si asa pierdem timpul prin oras destul.
-Da, acum baga scuze... grai Hana pe un ton mic.
Yumi radea cu pofta de noi, si din neatentie, a intrat intr-un baiat ce se grabea. Aceasta a cazut la pamant, iar baiatul dupa ce si-a cerut scuze, a ajutat-o sa se ridice, si a plecat imediat apoi. Era cam straniu imbracat, parca vroia sa se ascunda de cineva, dar ce mai conta, ca nu o sa mai dam fata cu el, cred. Se pare ca era asa de grabit, incat si-a uitat un caiet pe jos. Yumi nu mai ne baga in seama deloc, uitandu-se intr-una la caietul baiatului, visand cu ochii deschisi.
Am inceput sa intram la banuieli, eu cu Hana chicotind intr-una. Parca eram doua fete ce planuiau ceva super diabolic. Era culmea ca noi vorbeam cu ea, si ea parca incepea din ce in ce mai mult sa “pluteasca”.
Am intrat in facultate, si norocul nostru era ca chiar atunci se sunase, si puteam intra linistite la ore. Toate trei aveam ore in aceasi clasa, cu acelasi profesor, si era super, mai ales ca macar ora asta nu voi fi singura.
Intram in sala respectiva, si ne asezam la locurile noastre, cam pe la mijlocul salii, nici prea in fata, nici prea in spate. Eram primele in sala, si atunci am inceput sa le zic despre Yoshiro, noul baiat ce imi dadea senzatii ciudate. Fetele au ramas gura casca, mai ales Hana, ce imi cerea detalii, fiind curioasa la culme, ca si cum era in fata unui film, doar ca ii lipsea popcornul.
[FLASHBACK]

A durat ceva timp pana ne-am ridicat de pe pamantul ce era acoperit cu un strat de iarba verde deschisa. Eu rosie la fata, nu stiam ce sa zic, mai ales cum sa reactionez, asteptam sa faca el primul pas. Am asteptat, si mi s-a dat.
-Imi pare rau, dar daca nu te trageam...
-Nu e nimic, iti multumesc mult pentru ca m-ai salvat. Iti raman datoare. Ii ziceam eu oprindu-l din vorbit.
-Atunci, ce ar fi ca intr-o zi, sa mergem sa luam masa oras. Azi nu am timp, dar poate maine sau intr-o zi cand vrei tu vom merge. Mi-a zis pe un ton asa de dulce, incat te-ai fi topit cu siguranta.
-Atunci s-a facut. Iti raman datoare cu o masa.
-Dar eu platesc! Fara nici un “dar”, ne-am inteles? A zis el cu un zambet fermecator.
-Bine atunci.
[END FLASHBACK]

-Cam asta a fost tot! Le povesteam eu fetelor, care au ramas gura casca. Chiar si Yumi a uitat de baiatul ce l-a intalnit acum cateva minute.
-Asta a fost tot? Imi zicea Hana pe un ton raspicat.
-Pai ce mai vrei? Ziceam eu ridicand dintr-o spranceana.
-Eu ma gandeam ca a fost ceva mai mult, cum ar fi un sarut... sau ceva de genul... incepea sa viseze, uitandu-se pe sus.
-Ai prea multe vise. Si tu Yumi, ai si uitat de “ingerul” intalnit acum cateva minute?
-Pai, la ce poveste traiesti tu, e si normal sa uit, ca eu nu as putea sa am asa o viata amoroasa.
-Mda, ce viata amoroasa am si eu, ziceam in timp ce dadeam ochii peste cap.
-Hey Yumi, uite cine e aici! Zicea Hana, aratand cu mana intr-un loc. E chiar “ingerasul” tau, si se pare ca se indreapta in partea asta.
-O nu, va rog, sa ii spuna cineva ca e ocupat locul de langa mine, va rog.
-E ocupat aici? O intreba tanarul pe Yumi, care se pare ca era rosie foc.
-E liber, poti sa stai linistit! Am zis eu cu Hana odata in cor, cu un zambet malefic pe fata.
-Buna, eu sunt Katsuo Mayu, dar prietenii imi spun Katsu.
-Buna, eu sunt Nina, ea e Hana, si cea de langa tine (care e rosie toata) e Yumi.
-Imi pare bine. Asta nu e caietul meu? Aratand spre un caiet.
-A da, e al tau. L-ai scapat in timp ce ne-am ciocnit. Raspunse si Yumi intr-un sfarsit, prima oara spunand cu putere cuvintele, apoi micsorand glasul, astfel incat nu il mai putea auzi.
-Mersi, nici nu am observat ca l-am scapat. Ce natarau sunt.
-Se mai intampla, ii zambi Yumi si vorbind din nou cu el.
-Cred ca ar fi bine sa ii lasam in pace, si sa mergem putin mai in spate... cu un rand... nu chiar de tot.
-Bine! aproba Hana.
Ne mutasem cu un rand in spate, fara sa ne observe Yumi, si noi doar ne uitam la cei doi cum vorbeau. Parul blond il facea pe Katsu sa straluceasca, iar ochii albastrii te facea sa crezi ca erai in largul marii.
Atat ii puteam barfi pe cei doi, incat nu am observat ca langa mine s-a asezat persoana care nu vroiam sa o intalnesc deloc: Hitomi. Dupa ce l-am observat m-am speriat, incat si inima batea asa de tare, parca vroia sa iasa. Cand a vrut sa imi zica ceva, a intrat profesorul in sala, si a inceput lectia, zicandu-ne sa facem liniste. La el la ora, niciodata nu se auzea nimic, nici macar o musca.
Toata lumea era prezenta, si era atenta la domnul profesor cum explica, chiar si eu. Doar cel de langa mine, nu era atent si butona intr-una pe telefon, incat ma stresa la culme. La un moment dat, am vrut sa ii zic sa nu mai butoneze, dar mi-a dat telefonul lui, pe care era scris: “Vreau sa vorbesc cu tine dupa ore, ne intalnim in fata facultatii. E urgent!”.
Cand am vazut mesajul, nu mi-a venit sa cred. Credeam ca o sa imi ceara socoteala, si nu era momentul potrivit. Nu aveam curajul necesar de a-l infrunta, mai ales azi. Mi-as fi dorit sa dau timpul inapoi, sau macar sa il opresc... dar nu pot. Orele usoare trec repede, cele grele trec greu... asta detest eu.
Am iesit in sfarsit de la facultate, si l-am vazut pe Hitomi ca statea la poarta, si se pare ca ma astepta. Hana a avut ceva treaba, Yumi avea intalnire cu noul prieten, si eu, singura. Era culmea, cum au putut sa ma paraseasca toate chiar acum. Am luat viteza, fiindca nu vroiam sa vorbesc cu el, dar cand am trecut de el si a observat ca nu ma opresc, m-a prins de bratul drept, si m-a tras spre el. Eram atat de aproape de el, incat aveai impresia ca vroiam sa il sarut.
Daca nu eram certati, mai bine zis, nu eram suparata pe el, poate il sarutam... bine bine... nu poate, sigur. Ma tenta, dar nu puteam, trebuia sa ma abtin. Pret de cateva minute am stat asa, si ne uitam in ochii celuilalt, sorbindu-ne din priviri.
Cand in sfarsit m-am trezit la realitate, m-am smucit din mana lui, si am dat sa plec, cand iar m-a prins, dar de data asta, eu m-am opus.
-Unde crezi ca pleci? Mi-a zis el pe un ton hotarat.
-Ce te intereseaza pe tine? Oricum, nu mai esti partenerul meu, sau iubitul meu. Huh, chiar imi pare ciudat sa zic cuvantul asta. Ziceam eu ironica fara nici un sentiment pus in vorbe.
-Cum adica? Eu nu am insemnat nimic pentru tine?
-Haide, nu face pe dramaticul aici, ca eu sunt victima, nu tu.
-Ce vrei sa zici? Incepea el sa intrebe.
-Nimic, nu am chef sa stau la “palavre” cu tine. Mai bine, alta data, ca nu am timp de tine.
-Dar eu vreau sa discutam acum. Si ma trase atat de tare incat am tipat pur si simplu, de durere.
Imediat apoi cineva ma luase in brate, si ma elibera din stransoarea lui. Era chiar Yoshiro, se pare ca printul ce m-a salvat zilele trecute, ma salvase si acum.
-Ce crezi ca faci? Intreba nervos Hitomi.
-Buna intrebare. Uite si raspunsul: imi apar prietena de tine. Cum poate fi cineva asa de rau... chiar nu inteleg.
-Prietena? Cum adica... explica.
-Daca esti asa de prost sa nu stii ce inseamna prietena, e de rau. Daca prostia ar durea, cred ca si tu ai muri din cauza asta. Sa mergem Nina.
Eu nu mai ziceam nimic, stateam si urmaream secventa dintre cei doi. Eram ascunsa dupa Yoshiro, speriata de faptul ca Hitomi s-a schimbat asa de mult de cand l-am cunoscut. Nu inteleg faptul care l-a facut sa se schimbe.
-Nina, noi doi avem ceva de vorbit, si nu pleci pana nu vorbim.
-Nu prea cred. Ti-am zis ca nu vreau sa vorbesc astazi cu tine, si daca mai procedezi asa, nu voi mai vorbi cu tine niciodata. Sincer te-ai prostit rau de tot. Ori tu te-ai prostit, ori te-a prostit alta. Sa mergem Yoshiro, nu mai am ce discuta cu, acest individ.
L-am luat de mana, si amandoi am plecat de acolo, doar sa nu il mai vad. Dupa ce ne-am oprit putin, si m-am linistit, Yoshiro m-a invitat sa luam masa in oras. M-a dus la cel mai elegant restaurant posibil, si chiar mi-a platit el masa.
I-am povestit despre mine, si despre tanarul ce l-a intalnit acum cateva minute, ce a fost intre noi. Dupa ce m-a incurajat, am propus sa uitam de lucrurile triste, si sa ne mai inveselim putin. A fost cel mai frumos moment pe ziua de astazi, si mi-a placut la nebunie.
Chiar inainte sa plecam, observ o tanara roscata ce se apropie de masa noastra. Nu o cunosteam, dar se pare ca Yoshiro da.
-Hmm... se pare ca m-ai inlocuit cu “asta”! aratand spre mine cu mana dreapta, si sprijinandu-se pe mana stanga de masa.
Inca un dusman, sau un nou prieten?

Yumi si baiatul [fiindca nu am pus poza in cap anterioare, o pun acum]


Noua fata [veti afla mai tarziu cine e, doar Nina stie ]


scuzati greselile, felul cum m-am exprimat, intarzierea si nu am mai avut chef sa corectez... sper sa scriu cat mai rpd urmat cap... si l-am facut putin mai lung XD

Aly.....:-W Dc nu mi l-ai dat mie inainte sa-l postezi? Bn ca nici nu mai prins prea mult deci inteleg:)) Mai fata dar tu devii din ce in ce mia bune. AI cateva greseli de tastare, poate unele si de exprimare. Mi-a placut cum decurge actiunea dar... Pana la urma ce-i cu Hitomi, asta? Si Yoshiro, ce se baga . Deci ma ti ca pe ace, si nu-mi place( am facut si rima:)) ) , si astept continuarea:X:X SI daca nu mia continui cumva, jar mananci!

waaa :X de data aceasta te-ai intrecut pe tine insati ai scris cat 2 capitole la un loc insa imi place sa inteleg ca Nina nu se va mai impaca cu Hitomi ? si ca va ramane cu Yoshiro waa ce scump e app

"Yumi nu mai ne baga in seama deloc, uitandu-se intr-una la caietul baiatului, visand cu ochii deschisi . "

chiar patesc asta de multe ori ma asteptam sa deschid caietul sa vad oare ce scrie p'acolo
oricum super capitol :X sper sa il scrii mai repede pe urmatorul gambate

Opa :O fata roscata.... OMG , te bat >.> sper ca nu te gandesti la ce ma gandesc ca te gandesti , ca te omor >.<" , Pune continuarea mai repede , Succes!

Waw!Ce mai continuare.Mi-a facut deosebita placere sa citesc
da cei cu fata aia.. ei,voi afla in capitolul urmator.
deci am citit cu atentie si nu am observat deloc greseli,doar una mica de tastare.
naratiunea,dialogul,descrierea sunt ok si faci totul foarte interesant.
sa stii ca ma tii in suspans!
astept cu nerabdare continuarea!
kissu and gambate!

Deci....Gomen ka nu am citit pana akum doar primele kapitole
Defapt akum mie imi pare rau
E super
Da ce-a patzit Hitomi? o. O
Off...sper ka pui repede urmatorul kapitol
Ji roskata aia ce se baga
Off...ma tii in suspans :|
ji nu imi place delok

Ehh orikum sa scrii kat mai repede
-Bafta si succes - in continuare ;) :)

Aly...imi place la nebunie!
cand pui continuarea?